Ghinionişti...

Da, vrem să iubim şi să fim iubiţi. Da, ne dorim echilibrul într-o relaţie de cuplu. Ce sacrificii suntem dispuşi să facem pentru a atinge aceste idealuri, pentru partener, pentru familie?

Fiecare relaţie de cuplu este consolidată pe sacrificii personale, fireşti sau zadarnice. Nu ne referim la cei orgolioşi, care aşteaptă să se schimbe TOŢI cei din jur pentru binele lor. Greşit, în accepţiunea lui Dalai Lama: „Oricine vrea să obţină fericirea şi să evite suferinţa. Atunci când ne amintim că ceilalţi sunt în număr infinit, iar tu eşti doar unul singur, ceilalţi devin mai valoroşi. Şi dacă ai o oarecare putere de judecată, vei descoperi că merită să te sacrifici pentru binele celorlalţi. O singură persoană nu trebuie să sacrifice un număr infinit de alte persoane pentru binele său personal”. Acum că am lămurit acest aspect, să trecem mai departe.

Termenul de relaţie vine „la ofertă” cu termenul de sacrificiu (deşi mulţi ignoră asta, poate fiindcă-s prea îndrăgostiţi), de cele mai multe ori ieftin. Dacă este bazată pe dragoste, ea te poate face să sacrifici plăcerile personale ori sexuale. Atunci când suntem implicaţi într-o relaţie cu o persoană ale cărei pasiuni nu corespund cu cerinţele noastre, avem variantele: să o încheiem sau să facem compromisuri. Iri, Moni, Oana şi Pepe au ales prima variantă, la care revenim puţin mai târziu. Alţii, pe-a doua.

Există ghinionişti care... De fapt, sunt ghinionişti şi atât. În funcţie de firea partenerului, într-o relaţie solidă rişti să: Îţi pierzi prietenii. „Iubi” te poate dori alături 24/24, nepermiţându-le prietenilor să te vadă, să te scoată în oraş; Îţi pierzi interesul pentru propriile pasiuni. Dacă nu e de acord cu un anumit hobby, îţi poate interzice să-l mai practici „din grijă pentru tine, că-i periculos”. Îţi pierzi propria identitate. Anumite ticuri verbale, un mod firesc de a te manifesta în unele situaţii, un stil propriu de a comunica, dorinţa de a rezolva singur unele probleme, toate pot fi modificate din comoditate pentru partener. Îţi strici relaţia cu părinţii. Deşi ei nu sunt de acord cu relaţia, preferi să le închizi lor uşa şi să i-o deschizi larg jumătăţii tale. Îţi poţi pierde locul de muncă. Nu te mai concentrezi din cauza problemelor din cuplu, punându-ţi în pericol serviciul.

În ajutorul celor care vor să scape de partener, o agenţie din Germania sare în ajutor. De exemplu, o aplicaţie pe telefon vă ajută să scrieţi un mesaj de despărţire, alături de o fotografie pe măsură, după care şterge numărul respectivei persoane din telefon. Sau un alt cadou inedit: o maimuţă de pluş urâtă care grăieşte mesajul telefonic de despărţire. Sau un site american care îi ajută pe cei sătui să compună un mesaj de despărţire, dar şi email-uri de împăcare, în caz că singurătatea este prea deprimantă. Oricare ar fi metoda, reflectaţi de două ori înainte să luaţi această decizie.

Conform statisticienilor, momentul când se atinge potenţialul maxim de fericire în viaţa de cuplu are loc la doi ani, 11 luni şi 8 zile din momentul căsătoriei. Din păcate, nu ne este oferită şi o oră anume... În studiul efectuat pe 4.000 de cupluri căsătorite, s-a ajuns la concluzia că dragostea durează trei ani. N-ar fi prima dată când auzim asta... Mai are rost să facem sacrificii?!?