x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gigi, Nicu, Lusu si doamna acad. dr.

0
17 Dec 2004 - 00:00

Cand a implinit zece ani, elevul Gh. Craciun, poreclit Craci, din cauza picioarelor sale lungi, a dat o petrecere.

Click pentru a mari imaginea
O onomastica scurta, cu sucuri si placinte, la care si-a invitat prietenii cei mai buni: Nicolae Ivanoiu, zis Goanga, Andrei Corlateanu, zis Lusu, si Buburuza. Pe fata o chema Lili Stanciu, dar cum parintii ii ziceau Buburuza, asa se recomanda si ea.

La balul de Bacalaureat, poate si datorita invaziei de fete de la Liceul de Arte, au vorbit pentru prima oara cu "domnul". Si apoi, in lume, au fost tot timpul domnul Gigi, domnul Nicu, domnul Lusu si domnisoara Buburuza, pana ce au intrat la facultate, cand, ca si cum s-ar fi inteles, s-au prezentat pentru prima oara cu numele intreg, dar si cu precizarea "student". Gigi a devenit student Gheorghe Craciun, Nicu - student Nicolae Ivanoiu, Lusu a continuat sa se numeasca si Lusu, fiindca student Andrei Lusu Corlateanu suna mai nu stiu cum, mai interesant, doar Buburuza le-a luat-o inainte, si, cu toate ca abia reusise la medicina, si-a tiparit carti de vizita, pe care, pentru prima data, si-a scris numele si prenumele, dar si titlul de doctor. Dr. Liliana Stanciu.

Cand se intalneau, inca isi mai vorbeau cu Gigi, Lusu, Nicu si Lili, insa la petreceri si adunari studentesti, desi mai aveau pana sa-si ia licentele, o urmau pe fata. Si mai cu jena, mai cu tupeu, intai intre ei, in gluma, pe urma si fata de altii, din dom’ avocat, dom’ inginer si dom’ ofiter nu s-au mai scos. Cu exceptia Lilicai, care in anul III s-a maritat cu profesorul universitar Moscu si pe noile carti de vizita a scris prof. dr. Liliana Moscu.

Baietii au ramas, pana catre varsta de patruzeci si cinci de ani, tovarasul avocat Craciun, tovarasul inginer Ivanoiu si tovarasul colonel Corlateanu, singura Lilisor a pornit-o, cum ii era obiceul, pe o scurtatura si, cu toate ca Moscu nu fusese facut inca academician, iar ea esuase la o policlinica de santier, cartile de vizita - fiindca avea mai multe - ii tradau ambitiile. Pe unele statea scris Doamna acad. dr., pe altele Doamna acad. prof. dr.

Cand ai trecut de patruzeci si cinci, nu mai merita sa te gandesti daca esti tanar sau batran, deoarece anii trec repede si nici nu apuci sa te intristezi c-ai ajuns la cincizeci, ca, gata, te-ai si trezit pensionar. La saizeci si cinci de ani, cei patru prieteni ar fi putut sa se recomande celorlalti pensionari cu numele si cu functiile pe care le avusesera: Craciun - consilier la Ministerul Justitiei, Ivanoiu - sef de lot la niste lucrari romanesti din strainatate, Corlateanu - chestor in Politie, Lili - medic primar. Dar fiindca toti visasera la mai mult, la mult mai mult, le-au ingaduit cunoscutilor si noilor prieteni de omorat timpul sa li se adreseze asa cum pofteau si credeau ei ca e bine: ba nea Craciun, ba Mos Ivanoiu, ba boier Lusu. Doar Lilianei, pentru ca facea urat daca nu i se spunea doamna academician, lumea ii gasise un nume oribil: madam baba.

La implinirea frumoasei varste de saptezeci de ani, prietenii s-au reunit la o onomastica scurta, cu sucuri si placinte, s-au privit lung si si-au vorbit iarasi ca odinioara, cand erau copii si erau copii fericiti, dezlegati s-ar fi zis de o povara lunga si nemeritata, aceea a titlurilor: mai Craci, mai Goanga, mai Lususor, mai Lilicutico.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   lusu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de