Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De aceste două milioane de alegători ar trebui să ţină cont partidele politice. Pentru că, indiscutabil, numărul lor n-are cum să scadă in următorii doi ani şi ceva. Dimpotrivă, avănd in vedere că 65% din populaţie n-a mers la vot, numărul adversarilor lui Traian Băsescu ar putea să crească.
Sămbătă seară, la Sinteza zilei de la Antena 3, in timp ce ne străduiam să demontăm diversiunea cu tăinuirea prezenţei la vot, una dintre cele mai scandaloase diversiuni postdecembriste, pentru că a dat posibilitatea Partidului Democrat, cel care conduce efectiv ţara prin structurile rămase intacte, am primit un SMS.O elevă in clasa a XII-a, strălucită căştigătoare an de an a olimpiadelor de limbă spaniolă, imi scria că nu-i vine să creadă ochilor. Stănd de vorbă cu ea anterior, cănd m-a contactat pentru a o ajuta să scrie un eseu despre Ionel Brătianu, tănăra mi s-a dezvăluit ca un duşman crăncen al lui Traian Băsescu.
Am intrebat-o de ce.
Şi mi-a mărturisit că se simte umilită ca tănără, căreia specialitatea (limba spaniolă) şi cultura i-au dat o mentalitate europeană, să aibă drept şef de stat un personaj de republică bananieră.
Intr-o lume in care pănă şi ruşii, răscrăcăraţi pe două continente, s-au euro-penizat, renunţănd la ţarii care beau şi haleau căt un regiment de cazaci, alegăndu-şi un personaj de seriozitatea lui Vladimir Putin, Romănia are in frunte un Traian Băsescu. Un personaj redus la clişeele propagandei marxist-leniniste de pe vremea cănd făcea liceul militar (a se vedea insistenţa pe termeni de gazetă de perete de la SMT, precum Oligarhie, Popor, neinţelegerea sistemului democratic, promovarea democraţiei de tip Republica Populară Romănă), lipsit de acea minimă roşeaţă in obraji care deosebeşte pe om de capră, ahtiat după ratingurile de starletă, gata să dea un cap in gură jurnaliştilor care-i pun intrebări căt de căt profesioniste.
Deloc surprinzător, pe locul doi in sondaje vine un personaj şi mai dihai, Gigi Becali, cel care declară, fără să surădă, că e trimisul lui Dumnezeu in politica romănească şi repetă numele filosofului Heidegger cănd e intrebat de fotbalistul Bănel, pentru domnia sa Heidegger fiind un atacant german pe care şi l-ar vrea transferat la Steaua. In discursul său de după anunţarea exit pollurilor, Traian Băsescu i-a mulţumit lui Gigi Becali, pentru că i-a dat voturile. N-ar fi fost nevoie.
Şi dacă nu anunţa public sprijinul pentru Traian Băsescu, cei 19% alegători căt are Gigi Becali in sondaje ar fi votat impotriva demiterii.
Pentru aceşti romăni, Traian Băsescu e un Gigi Becali ajuns la Cotroceni. Şi pănă il vor aduce la Cotroceni pe Gigi Becali (pentru că acesta e trendul in Romănia, zisă şi europeană), l-au votat pe Traian Băsescu.
Dacă ar fi fost să aleagă, ar fi avut totuşi unele şovăieli, şovăielile de a-şi da seama care dintre cei doi e mai imbecalizat. Eleva a mers la vot şi, după cum mi-a mărturisit, ar fi fost in stare să pună de sute de ori ştampila pe DA.
Indiscutabil ea s-a numărat printre cele două milioane de romăni care au votat pentru demitere. Despre aceştia s-a vorbit puţin, dacă nu chiar deloc. După opinia noastră, in analiza pe care ar trebui s-o facem Referendumului ca examen electoral, dar şi ca semnal pentru alegerile prezidenţiale din 2009, ar trebui să ne indreptăm privirea către aceste două milioane de cetăţeni.
Cele aproape şase milioane care au votat impotriva demiterii sunt impărţite in ce priveşte motivele. O parte a mers la vot hotărătă să voteze impotriva demiterii. Sunt cei care-l iubesc pe Traian Băsescu. Vor vota cu el şi dacă işi va lua o altă nevastă in direct. Puterea iubirii lor pentru Traian Băsescu e asemănătoare cu cea a gazetarilor şi membrilor aşa-zisei societăţi civile, care se fac imediat ca nişte pătlăgele vinete dacă-l critici pe Idolul lor de la Cotroceni. O altă parte, dintre cei in vărstă, a votat impotriva demiterii din respectul faţă de preşedinte, indiferent cine ar fi fost acesta, chiar Tovarăşul Nicolae Ceauşescu. O a treia categorie a votat impotriva demiterii, considerănd, in chip corect, că suspendarea a fost o nedreptate. Putem presupune că doar prima categorie a făcut efortul de a ieşi din casă motivată de iubire faţă de Traian Băsescu. Celelalte două au mers la Referendum din conştiinţa de cetăţean. Sunt alegătorii care au mers la toate alegerile postdecembriste.
Cele două milioane sau imensa majoritate a acestora au mers la vot pentru a scăpa ţara de Traian Băsescu. De Traian Băsescu, preşedintele Romăniei, pentru că altfel, nu numai ca om, dar şi ca politician, domnia sa ne e simpatic. Nu i-au oprit nici milioanele de euro puse la bătaie de mafia din jurul lui Traian Băsescu, nici slaba campanie a Coaliţiei antiprezidenţiale, nici trădarea lui Mircea Geoană de către baronii PSD cu dosare la DNA, nici conştiinţa că suspendarea a fost nedreaptă, nici perspectiva a incă trei luni de balamuc. Au mers la vot ca să-l dea jos. De aceste două milioane de alegători ar trebui să ţină cont partidele politice. Pentru că, indiscutabil, numărul lor n-are cum să scadă in următorii doi ani şi ceva. Dimpotrivă, avănd in vedere că 65% din populaţie n-a mers la vot, numărul adversarilor lui Traian Băsescu ar putea să crească. Mai ales că domnia sa, drogat de victoria amăgitoare, in loc să se trezească şi să devină, in fine, şef de stat, se gigibecalizează tot mai tare.
