Giumbuşlucurile lui Rică, portarul prins în ofsaid

Vă daţi seama ce-i năştea mintea lui Rică  Răducanu încât un renumit antrenor sud-american, rămas perplex în faţa scamatoriilor portarului nostru a suspinat: “Eu să am un asemenea portar nebun, l-aş împuşca!”. Bineînţeles că era o glumă, dar namila tuciurie din poarta Rapidului şi a echipei naţionale făcea jonglerii cu balonul împresurat de adversari şi lumea rămânea cu gura căscată. Rică Răducanu s-a născut cu un teribil umor, care gonea tensiunea din vestiar, însenina coechipierii cu câte o glumă. Important să existe un astfel de fotbalist cu haz în mijlocul unei echipe, dispăreau emoţiile în ajunul marilor derbiuri. Iubit de tribune, alintat Tamango, Rică a avut ideea trăznită de a rămâne în ofsaid în careul adversarilor, el, portarul inamic. Scenele comice au rămas în amintirea poporului, nu numai în mintea Giuleştiului. Nu-i era gândul la carte lui Rică, aşa că era remorcat prin şcoală, i se puneau pile zdravene ca să treacă examenele. Se zice că dădea examen la Istorie şi i s-a spus că profesorul îl va lăsa să copieze, era ordin de la Partid. Subiectul examenului era Comuna din Paris. Trecuse o jumătate de oră, Rică dădea în disperare paginile manualului de Istorie ţinut pe genunchi, dar nu scrisese nici un rând. Profesorul trece pe lângă banca lui şi îi şopteşte: “Copiază,ce tot faci acolo?”. Rică scoate un oftat genial: “Domn Profesor, daţi-mi o comună mai de lângă Bucureşti că pe Comuna din Paris n-o găsesc în carte”. Şi o altă băşcălie marca Rică. Apăruse moda şofatului cu mănuşi şi Răducanu se duce la un magazin de accesorii auto. Îi spune vânzătoarei cu kilograme de cosmetice pe faţă. ”Dă-mi  mănuşi pentru volan!”. Văzându-i palmele cât lopata frumuşica întreabă: “Ce număr?” La care Rică răspunde: “2 B 334 “. Tronc, numărul maşinii!