Gloanţe şi mister

În filmul “Ultima noapte de dragoste, prima de război” se vede o scenă de mare încărcătură emoţională, de nobleţe a purtării unor bărbaţi de fapt rivali. Bogătaşul fermecător, cel ce înmuia inimile femeilor din saloanele luxoase, Sergiu Nicolaescu, era grav rănit în luptă şi, surprinzător, îi stătea alături duşmanul, Găitan, care-l bănuise că îi sedusese nevasta. Orbit de gelozie, locotenentul Găitan a pândit-o pe soţia venită pe front, pasămite după cuceritorul Nicolaescu, şi nu duce ordinul de retragere a trupelor române, măcelărite din această nebunie amoroasă. Soldaţii vin şi demontează cortul, rănitul cu conştienţa alterată rămâne sub cerul liber, cere un pahar de şampanie şi rivalul Găitan îi udă buzele. Muribundul donjuan oftează: “A început să ningă, mi-e frig”. Găitan nu-l contrazice, ci îl mângâie pe frunte în ultimele lui clipe. Afară răsărise soarele pe cerul senin de deasupra frontului. Chinuit de remuşcări, locotenentul gelos se duce în faţa plutonului de execuţie. Scena este superbă, zgândăreşte toate colţurile de sensibilitate şi spectatorii nu uită această bijuterie cinematografică. Scena a fost născută de imaginaţia regizorului Nicolaescu, cu siguranţă romancierul Camil Petrescu nu s-ar fi supărat de modificarea scriiturii lui, “Ultima noapte de dragoste, prima de război”. Regizorul Sergiu Nicolaescu avea flerul gustului publicului, a migălit la o altă secvenţă de mare succes în finalul filmului “Întâlnirea”. Doi bărbaţi puternici, căpitanul de jandarmi Nicolaescu şi partizanul comunist Ovidiu Iuliu Moldovan joacă pocher într-o colibă din Deltă împreună cu o femeie misterioasă în aşteptarea unui şlep cu arme ascunse. Apar trupele de nemţi, cineva a turnat, s-a dovedit cum că femeia frumoasă era cârtiţa Siguranţei. Cei doi bărbaţi se duelează cu gloanţele, este rănit mortal Ovidiu Iuliu Moldovan. Îl cară în spate, alergând fără şanse pe plajă, cu soldaţii nemţi la puţini metri. Nicolaescu luptă cu valurile, vâslind în luntrea cu rănitul. Cu o muzică răscolitoare pe fundal, barca este sub rafalele gloanţelor nemţeşti, e în derivă fiindcă a fost ucis şi jandarmul patriot şi gentleman. Este tot o soluţie imaginată de harul lui Sergiu Nicolaescu. A umplut sălile filmul “Ciuleandra”, după romanul cu mistere al lui Liviu Rebreanu. Sergiu Nicolaescu n-a umblat mai deloc asupra scriiturii din roman. Totuşi, Nicolaescu mi-a destăinuit în emisiunea mea de demult de la Antenă: “O singură trăsătură de condei am adăugat, tatăl fiului criminal, ministrul de justiţie, a ridicat o perdea misterioasă din biroul său, unde trona un tablou imens cu frumoasa noră, ţărăncuţa cizelată de el şi sugrumată de fiul fără personalitate. Am adăugat o nuanţă: în taină, o iubea şi bătrânul ministru, George Cozorici. Cred că am sporit misterul”.