x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Golănirea domnilor

0
Autor: Tudor Octavian 19 Ian 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
ÎN MAI MULTE ROMANE din zilele noastre, scrise atât de bărbaţi, cât şi de femei, domnii au o vorbire buruienoasă, pigmentată cu metafore din dicţionarul puşcăriilor şi al partidelor de barbut începute pe şant cu cuţitul la îndemână. La autorii din ultimul val, intelectualitatea personajului trebuie musai marcată de o sexua-litate sordidă, de care s-ar detaşa până şi ţigănimea.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
ÎN MAI MULTE ROMANE din zilele noastre, scrise atât de bărbaţi, cât şi de femei, domnii au o vorbire buruienoasă, pigmentată cu metafore din dicţionarul puşcăriilor şi al partidelor de barbut începute pe şant cu cuţitul la îndemână. La autorii din ultimul val, intelectualitatea personajului trebuie musai marcată de o sexua-litate sordidă, de care s-ar detaşa până şi ţigănimea. Romancierul român tânăr şi de vârstă medie nu se simte monden, dacă nu-şi face personajele brutale şi acuzat golănoase în maniere şi în adresare. Lordul naţional e un mitocan cu o filozofie agresivă, a mârlăniei. N-are, ca aurolacul, doar o practică, ci şi o teorie a limbajului vicios. Golănirea cu ifose de rafinat îi conferă amantului cu bani mulţi un statut de om superior. Curvele din lumea bună excelează şi ele într-un regim de competiţie cu masculinitatea. Înjură ca bărbaţii, fac caz de dotarea naturală, ca faraoancele care-şi dau cu prunci-n cap, îşi americanizează vorbirea, dar nu ca-n lumea cu pedigri, ci ca în mahalalele New York-ului. Rău e să nu-ţi poţi controla nici în scris frustrările!


DOI MOŞI fac inventarul dispăruţilor. Da’ cutare, ce mai ştii de el? Păi, s-a dus, n-a mai apucat, ca noi, Crăciunul! O, săracu’ de el, putea să mai trăiască. Da’ de cutărică ce mai ştii? Cum, n-ai aflat? A murit săptămâna trecută! O, săracu’ de el, putea s-o mai ducă un timp. Da’ Costică, ce mai e cu Costică? Păi, măi, omule, nu ţii mine c-a dat colţul anul trecut? Da?! Săracu’ de Costică, putea să mai trăiască. Da’ tu, cum te simţi? Ce să zic, nu prea bine. Mă doare, mă încearcă şi aici. O săracu’ de tine, putea să nu te doară!


MERG CU TRAMVAIUL şi autobuzul, pentru că n-am maşină. Şi n-am maşină dintr-o mulţime de motive, primul fiind acela c-am depus carnetul la Miliţie când mi-am dat seama că, după trei tamponări reuşite, a patra ar fi putut fi şi mai reuşită. În tramvai şi autobuz, cei care mi-au văzut mutra în ziare sau la televizor simt nevoia să mă căineze: Cum, dumneata mergi cu noi? Un om ca dumneata nu umblă cu maşină mică?! Adevărul e că şi eu fac deosebirea între linia tramvaiului 21 şi liniile din mărginime. Ca să nu mai spun că, mergând cu autobuzul 331, mă uit de sus la cei care călătoresc pe alte trasee cu rablele autohtone. La urma urmei, eu folosesc autobuze "din centru". E şi asta o fudulie.

Multe drame n-au însoţire de fanfare. În popasul pe care o cursă Constanţa-Bucurşeti îl face pentru cinci minute la un servis, unul din călători se repede să prindă primul un loc la toaletă. Şi-l prinde. Numai că prea încântat de isprava sa călătorul nu se grăbeşte să-i lase toaleta şi următorului la uşă. Iar când, în sfârşit, iese, autobuzului i se mai văd în depărtare doar becurile din spate. Proverb: Fii generos cu aproapele tău şi când împarţi cu el un veceu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de