x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

GPS-ul a salvat onoarea Elenei

0
Autor: Razvan Barbulescu 27 Oct 2008 - 00:00

În plin dezastru financiar planetar, bunăstarea s-a năpustit peste România. Şi se dă organizat începând de la kilometrul zero, ca apa minerală, biscuiţii şi cărămizile la sinistraţi, ca s-ajungă la toată lumea.



Încă de la 3 dimineaţa, bugetarii şi pensionarii s-au împărţit în două. Care a luat de bune promulgările de la Cotroceni şi râvneşte iresponsabil la mărirea lefii-pensiei se buluceşte la Universitate, la palmieri, în jurul lui Băse. Cine e demn şi cu simţul inflaţiei se calcă pe pi­cioa­re în Piaţa Victoriei, la poalele biroului lui Tări. Alegerile şi Ziua naţională vor găsi naţiunea mai unită ca niciodată, agă­ţată în realitate, ba în palmieri, unde Jigi îşi turteşte Maybach-ul la victorii, ba la Guvern, de unde nu se dă dus nici mort premierul. Am fentat criza mondială, urmează bancurile pe aceeaşi temă.

Ne-a mai rămas şoubizul. Când o credeam epuizată după croşetat, murături, sarmale şi plantat de pomi, Elena Udrea se-ntoarce. Cu o mărturisire-bombă, bomba sexy aruncă şou­bizul în aer. Cum o vedeţi echipată şi prevăzută din bel­şug cu de toate, a avut doar "două relaţii" în viaţa ei. Cocoş şi pă încă unul. Cine ştie de mai multe să ţină-n el pân’ la ale­geri, să nu-i bulverseze electoratul. S-a definit "statornică şi loială", ca într-o dare de seamă. Noroc cu ghiotura. Spre deo­se­bire de Stolo şi Boc (veţi vedea mai jos), Elena Udrea a avut trei vise şi toate i s-au împlinit: "Avocată, profă, secretară de partid". Aşa se întâmplă când Dumnezeu îi dă cui nu trebu­ie. Să ai pieptul ăla, talie de viespe şi picioare de Dansez pentru tine şi să n-ai decât două relaţii, trebuie să fii dusă cu ca­pul. La ce le mai ai? Şoubizul românesc se răsuceşte în ta­bloi­de. Să-ţi pui chiloţi cu GPS ca Pamela Anderson ca s-ajungi secretară de partid, trebuie să fii hu, hu cu pluta. Şi totuşi, i-au salvat viitorul: fatal, culinar, casnic şi devreme acasă. Graţie GPS-ului, soţul Cocoş va dibui nu numai par­că­ri­le, ci şi unde îi este nevasta când e extrem de statornică, la cole­giu, la partid sau în deal vizavi de statuia cu pompierul, la cro­şetat. Istoria familiei Cocoş din timpul când nu se inven­tase GPS-ul e de telenovelă. Când s-au cunoscut, el avea un amărât de Espero, ea o ruină de Oltcit. Faptul că azi blonda de Buzău încurcă milioanele de roni şi miliardele de lei este un triumf al revoluţiei, de unde şi vorba să nu-ţi dea re­vo­lu­ţia cât poţi duce. Şi pentru ca revoluţia să fie completă, la anul, când se va împlini deceniul de izbânzi prevăzut de oracolul din Dămăroaia, Marylinul lui Cocoş va fi şi mamă. De­ci­zia a fost mărturisită în lemnul strategiei de partid: "Trebuie să lucrăm după alegeri la acest aspect". Brrrrr, de nu s-ar înţepa Cocoş în aşchii când se va adânci în decolteu. Trupa lui Boc va relansa mitul care ne-a dus buha: mamă, secretară de partid, deputată, profă. Urmează academia. Toate într-una singură, ca odinioară la Bucur Obor.

Apropo de Boc… L-aţi văzut pe Boc în chiloţi, cu ochelari de soare, pe terenul de fotbal? Cum dracu’ să alergi cu ochelarii ăia? Do­va­dă că nu vedea nimic e că la meciul cu tineretul din partid a dat la gioale şi mai sus de i-a-ndoit pe ăia mici. Mă rog, au priceput şi ei că-ncoa e viitorul. Cum Băse se zbengu­ia în ţa­ra lui Mititelu pe cântecele Niculinei Stoican, Boc a pro­fitat şi s-a intitulat Maradona. Să te fereas­că sfântul de ce zace într-un subaltern care tace şi-nghite!

În tribună, Stolo. Proas­păt, cu licăriri de premier, disponibil ca în zilele vo­ioa­se când se confesa din puţinul slipului. Uluit de driblingu­ri­le pe care Maradonel le făcea fără adversar, Stolo a scrâşnit un aforism către electorat. Dom’le, vă zic eu c-am fost la Ban­ca Mondială, ţara asta nu se mişcă, nu face sport. Visul meu, se dedica el jurnalistelor, era să fiu profesor de sport. M-am făcut ca fraierul economist. Ca să ştiţi de unde vi se trage.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de