Gradinarul, in mare nevoie de castraveti

"Cum se fac banii" poate fi un subiect la fel de sexy ca si "cum se fac copiii".

Acum cateva zile, la un seminar de comunicare, o tanara m-a intrebat candid: ce poate face televiziunea pentru a educa oamenii? I-am raspuns cinic ca e ca si cum ai intreba Automobile Dacia despre cum se pot promova cele 10 porunci - si doctrina crestina in general: nu e treaba ei!

Am mai stat si m-am gandit putin, intre timp, si sunt gata sa adaug un amendament: televiziunea n-are de ce sa incerce sa-si familiarizeze publicul cu dilemele Kantiene, insa ar putea sa-i dea pe la nas putin pe Adam Smith. Altfel spus, avem prea putina informatie economica la televizor, prea putina atitudine corecta fata de business, prea putina marfa care sa-i ia ochii omului si sa-l faca sa spuna: baaa, pai asta e mai interesant decat violul!

Si chiar e. Violul, ca si accidental, fac un serviciu esential publicului: il fac sa spuna "bine ca eu n-am patit nimic!". Insa omul are si alte spaime si resorturi interioare decat spaima de moarte. Pofta, lacomia, rapacitatea sunt si alte calitati de la care poti porni pentru a construi presa. "Cum se fac banii" poate fi un subiect la fel de sexy ca si "cum se fac copiii".

Business-ul nu e despre bilanturi si milioane investite. Business-ul e despre pasiunea de a avea, despre obsesia de a construi o organizatie, cat de mica, pe care sa fii proprietar. E, pana la urma, o chestie de teritorialitate. Si, cum nu putem face pipi in toate colturile biroului, asa cum ar proceda un caine, alegem sa-l cumparam. Sa ne punem firma - si numele - pe el.

O alta zona care lipseste aproape complet de la televizor e cea a consumului si a experientei de a cumpara. Sau e, oricum, reprezentata debalansat. Avem o autoritate pentru protectia consumatorului care are exact atata curaj incat sa se ia de macelarii si patronii de bodegi care tin carne stricata in frigider. Frustrarile cele mari ale publicului urban si educat cer insa mai multa indrazneala: telefonia mobila, service-urile, serviciile de tot felul. Sigur, avem in presa scrisa articole critice, insa, cu rusine, trebuie sa recunosc ca cele mai multe sunt santaje. Pornite de la nevoia de bani a patronului sau jurnalistului si nu de la un interes public real.

Sigur, publicul care a ramas la televizor, in special in timpul zilei (si din ce in ce mai tarziu spre seara) nu e cel activ. Pe el il tin ocupat afacerile veritabile, netul si ofertele de distractie fara ecrane, din oras. Si totusi, chiar si pentru populatia care se ingrozeste zilnic la stirile de seara, ar fi loc de variatie la meniul zilnic. Mii de pasiuni casnice sau publice ale romanilor nu sunt reprezentate in media. De la facutul tuicii la cazan si pana la tehnica afumaturilor, de la pasiunea pentru haine scumpe si pana la meseriile noi, intre care cea de stilist personal sau de amestecator de cafea…Toate acestea pot fi stiri de afaceri, pentru ca toate au o componenta financiara.

Dincolo de toate, informatia economica contribuie la construirea adevaratei societati civile. Aceea in care are loc nu doar filozoful - ci si bacanul. Merita sa-l facem vedeta, cinci minute pe saptamana. Poate ca merita destul incat si CNA-ul sa ne lase…