Greaţa

Titlul s-ar putea referi la un roman al lui Sartre, un adevărat manifest al existenţialismului, la o formaţie pop din New York sau din Los Angeles, la o melodie de Beck. Cuvăntul de origine greacă "nauteia", adică "rău de mare" (observaţi asemănarea cu "nautic"), ajuns termen medical, nausea, descrie o senzaţie neplăcută localizată in partea de sus a abdomenului, insoţită de nevoia de a vomita. Pe romănă, provine din cuvăntul "greu", cu sufixul "eaţă".

Titlul s-ar putea referi la un roman al lui Sartre, un adevărat manifest al existenţialismului, la o formaţie pop din New York sau din Los Angeles, la o melodie de Beck. Cuvăntul de origine greacă "nauteia", adică "rău de mare" (observaţi asemănarea cu "nautic"), ajuns termen medical, nausea, descrie o senzaţie neplăcută localizată in partea de sus a abdomenului, insoţită de nevoia de a vomita. Pe romănă, provine din cuvăntul "greu", cu sufixul "eaţă".

Cauzele pot fi pur fiziologice, ca de exemplu neconcordanţa dintre mişcarea percepută (atăt visual, căt şi cu ajutorul urechii interne) şi cea reală, ca in răul de mişcare, fie el de avion, tren, automobil sau vapor. Deseori este vorba de un efect secundar al medicamentelor sau al anestezicelor. Dacă o femeie prezintă simptomul dimineaţa, atenţie, poate fi, cum spun babele de la ţară (şi nu numai ele), ceva "cu ochişori", adică o sarcină.

Lista altor cauze arată ca un adevărat dicţionar medical, de la alcoolism şi boala Addison, la viroze şi afecţiuni vestibulare (iarăşi urechea internă!) fără a ocoli depresia, intoxicaţiile, migrena sau tot ce este legat de fumat.

Tratamentele pot fi pur simptomatice, un loc liniştit pentru răul de mişcare, săruri volatile trecute pe sub nasul pacientului, in ultimă instanţă medicamente de tot felul.

Sensibilitatea personală joacă un rol important, ca in scena din "Patul lui Procust", in care cuceritorul sportiv este şocat de o muscă in ciorba poetului, muscă pe care acesta o indepartează nepăsător, comentănd in trecere reacţia excesivă a interlocutorului.

Reacţie totuşi previzibilă, aşa cum ne arată un experiment relativ recent. Un psiholog a luat un găndac de bucătărie, sterilizat in prealabil, l-a muiat intr-un pahar cu suc de portocale şi şi-a intrebat studenţii dacă vreunul dintre ei ar fi dispus să guste din pahar. Nu s-a oferit nici un voluntar şi pe feţele multora dintre participanţi se putea citi cu uşurinţă dezgustul. Detaliu ştiinţific, găndacii de bucătărie sunt inofensivi. Dar antipatici...

Specialiştii ar descrie fenomenul folosind termenul de "transfer prin contact". Dacă ceva care ne provoacă repulsie atinge un obiect inofensiv, acesta din urmă chiar dacă nu a suferit vreo schimbare fizică, devine "infectat". Fenomenul are implicaţii multiple, unele de-a dreptul surprinzătoare. Intr-un supermarket anumite obiecte care pot provoca un vag dezgust, saci de gunoi, scutece de unică folosinţă, tampoane igienice, trebuie expuse, ne asigură specialiştii in marketing, relativ departe de produsele alimentare, dar şi de cele cosmetice.

Şi totuşi greaţa are o importanţă mult mai mare decăt ne-ar lăsa să credem studiile de eficienţă comercială. Apărută in cursul evoluţiei ca un mecanism de aparare, greaţa i-a ferit pe strămoşii noştri de alimentele alterate sau otrăvitoare şi i-a ţinut departe de animalele care muriseră de vreo boala.

Antropologii susţin că expresia facială care insoţeşte greaţa, strămbatul din nas, inchiderea parţială a ochilor, limba aproape ieşită din gura care sugerează nevoia de a scuipa a reprezentat un mod non-verbal rapid şi eficient de comunicare a riscurilor. Inregistrată in sistemul nervos central, teama de preluare prin contact a pericolelor avea să fie dublată de ideea că atingerea unui obiect perceput drept "bun" sau "curat" va avea efecte benefice.

Nimic raţional, e vorba de reacţii atăt de vechi pe scara evoluţiei incăt le percepem ca fiind apropiate de instincte. Teama de contaminare creşte in cazul obiectelor cu ambalaj transparent. Distanţa de la care apare influenţa negativă este de cel mult 3 centimetri. In fine, produsul afectat negativ nu va fi perceput ca atare decăt cel mult timp de o oră.

Sensibilităţile diferă de la om la om, aşa cum era de aşteptat. Adulţii sunt mai expuşi la reacţii acute decăt copiii sau adolescenţii. Stimulii care declanşează senzaţiile neplăcute pot fi inofensivi in unele cazuri. Simpla referinţă verbală la un subiect dezagreabil poate declanşa reacţii mai intense decăt contactul petrecut in realitate. Cine nu ar suferi de greaţă privind lingura-pieptene pentru firele de păr căzute in supă, unul dintre obiectele "de negăsit", imaginate de Carelman?

Studiile medicale legate de găsirea unui tratament pentru greţurile din primul trimestru al sarcinii au dus la descoperirea primului medicament psihiatric modern, clorpromazina. Un detaliu important: efectul de "contaminare" poate fi pozitiv, un obiect atins de o femeie atrăgătoare devine irezistibil. Pentru bărbaţi, evident.