Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Citesc, nu ştiu dacă amuzat sau înspăimântat, că preşedintele Curţii Constituţionale a României, domnul Zegrean, acel personaj uşor oblic şi într-un dezechilibru, mai ales moral, ostentativ, are un câine ciobănesc pe care-l cheamă von Bistritz. Mai exact, cu onomastica întreagă, Cris von Bistritz. Îmi sună, nu ştiu de ce, ca Honore de Balzac. Clasicul francez, obsedat că n-are o origine nobiliară (el şi arăta ca un birtaş!) şi dorindu-şi morţiş s-o obţină prin transplant de certificate cu parafă sangvină albastră, n-a murit până nu şi-a anexat un ”de”. Domnul Zegrean, altfel un personaj simpatic, de comedie, şi-a nemţit şi europenizat câinele, în fapt şi-a mutilat onomastic patrupetul, un câine de excepţie, înţeleg, care a luat şi premiul de frumuseţe la o competiţie de profil. Probabil şi stăpânul ar fi meritat un premiu similar pentru zminteală. Cum dracu să-ţi strigi câinele Cris von Bistritz? Dresorii şi crescătorii recomandă nume simple, care pot fi rostite într-o silabă eventual, să zicem, dacă tot nu umblăm la nume neaoşe, Rex. Câinele şi-l aude şi şi-l asociază rapid cu persoana sa lătrătoare. Nu poţi chema un câine, de vânătoare, preocupat să ia urma unei vulpi, Mohammad Reza Pahlavi Ariamer sau Rainer Maria Rilke! Sau dacă ai o căţeluşă la Pocreaca, unde ai domiciliul, s-o strigi Anna de Noailles!
Nu m-aş fi oprit la această schingiuire onomastică, indicând un sindrom de parvenire până la nivelul orătăniilor din curte, găinile outoare fiind musai Plymouth sau Olandeze Gold Coroană, dacă nu era vorba de câinele domnului Zegrean, personaj cu un rol covârşitor în ultimii noştri ani istorici. Clasa noastră de vârf, exclusiv politică, fiindcă şi domnul Zegrean e un politician, nu un judecător, a pierdut cu totul confortul autohton de a merge, ca în copilărie, desculţ prin iarbă. E o senzaţie aparent primitivă, dar de-o rară subtilitate a confortului. E ca la un concert de Crăciun al Filarmonicii vieneze. Îţi intră prin pori întreaga gingăşie universală, găsită din belşug în ţărâna satelor româneşti.
Eu ştiu familii de ţigani care, dintr-un primitivism aiuritor, şi-au botezat copiii Televizor, Dolar, Van Damme, iar unul şi-a predestinat fiica pe care o va striga toată viaţa, conform certificatului de naştere, Cocaina, biata copilă cărând în fiinţa numelui ei blestemul unui drog cu care nădăjduiesc să nu întreţină altă legătură. Dacă aici e un pitoresc ignorant, dincolo avem de a face cu un sindrom calculat de ştergere a urmelor. Nu poţi pleca la Curtea Europeană de Justiţie, acolo unde domnul Zegrean a candidat, din fericire cu un lamentabil insucces, având în bătătură un câine cu nume autohton şi banal !
