Groaznicul accident al domnului Columbeanu

Niciodata toamna nu fu mai frumoa­sa... (Vedeti? Prima greseala a ziaristului – incearca sa faca pe desteptul!) Nu insa si pentru onorabilul domn Columbeanu care, aflat in dreptul Muzeului Antipa, a fost lovit de o nemiloasa masinarie. (Politia a des­coperit, in urma unei dure an­chete, ca e vorba de o banala si iresponsabila bicicleta.)

Ajuns la spital, domnul Columbeanu a fost supus unor minutioase investigatii clinice asa cum numai unicul si inconfundabilul nostru sistem medical le poate face. De altfel, medicii de la Urgenta au iesit in fata camerelor de luat vederi si pe un ton emotionat (firesc, la urma urmei, omenesc) au anuntat publicul ca domnul Columbeanu se afla in afara oricarui pericol, ignorand cu nonsalanta faptul ca insesi spitalele din Romania sunt un pericol pentru oricine, oricand, oriunde.

Sa ne oprim din aceasta cu­tre­mu­ratoare relatare si sa scoatem in evidenta un amanunt tulburator: ne­as­tep­tata promptitudine a televiziunilor. E posibil asa ceva? Ei bine, da! Nici autorul acestor randuri n-ar fi putut relata posteritatii despre groaznicul accident de la Muzeul Antipa daca n-ar fi urmarit cu sufletul la gura (ce film, ce vremuri!) relatarile de la televizor. Sa nu va mirati, dar in acea zi de octombrie televiziunile si-au intrerupt programul si au relatat cu o emotie tampita (rectific: o emotie adanca) despre pericolul prin care a trecut domnul Columbeanu (omul chiar era jenat de atentia acordata neinsemnatului accident pe care-l suferise).

Dar nu, posturile TV transformasera intamplarea intr-o drama cumplita. Internetul vuia de ecourile groaznicului accident, iar pe forumurile catorva ziare se declansase o apriga discutie privind oportunitatea interzicerii acestor masinarii ucigase care sunt bicicletele (macar o roata sa le fie scoasa, daca nu amandoua). Putin a lipsit sa se ceara reintroducerea pedepsei cu moartea (pentru biciclete, evident, ca altfel UE nu ne lasa). Iar nebunia a durat ore in sir.

In tot acest timp, apareau stiri de mai mica importanta, insignifiante in raport cu groaznicul accident de la Antipa. De pilda, va creste pretul energiei electrice. Departe de noi, undeva in Europa, cateva tari se afla in pragul falimentului. Tot fara importanta e si faptul ca se asteapta noi disponibilizari in randul bugetarilor. Insa posibilul cucui al domnului Columbeanu, actul criminal al iresponsabilei biciclete acapareaza media din Romania.

E de ras? Sigur ca da. Presa se autodistruge transformand orice fapt divers minor intr-o stire majora. O cultura a nimicului (nu, nu e Seinfeld), pe care cititorul (telespectatorul, internautul – ce barbarism!) o sanctioneaza ca atare. Mass-media din Romania se prabuseste, devine necredibila (tocmai pentru ca e incredibila!). Si-a pierdut stima de sine. Face giumbuslucuri, vrea sa para inteligenta (si nu e!), le stie pe toate (nici pomeneala!), are certitudini (iti baga degetele in ochi ca sa intelegi mai bine!). Media din Romania a uitat ceva fundamental: sa informeze. Nu e putin lucru. Si deloc usor.

Iar publicul simte "facatura". De aici si degringolada in care a alunecat presa. Tiraje tot mai mici, audiente fluctuante si din ce in ce mai fragile. Nici internetul nu mai e ce promitea sa fie (in Romania, totul promite "sa fie", dar nu ajunge niciodata la sanatosul "este").

Si totusi, ce-i de facut? Dispar ziarele din Romania? In nici un caz. Dar presa chiar trece printr-o criza. Prea multa superficialitate si infatuare.

Agenda cititorului (telespectatorului) e cu totul alta. Presa a devenit importanta si relevanta tocmai prin atentia pe care a acordat-o in­tam­pla­rilor deosebite din viata unui om. Din nefericire, s-a sufocat in propria-i suficienta.

Apelul la faptul divers minor, transformarea in senzational a unor fapte banale, o privire semidocta asupra unei realitati tot mai complicate – cam asa arata fundatura in care s-a trezit presa romana. Si nu se poate salva decat reinventandu-se cu lucidi­ta­te si bun-simt.