Gunoieri din Irlanda

Numele Povestitorul se lipeşte de Piersic ca marca de scrisoare. Talentul de a povesti cu farmec nu se învaţă, nu se fabrică, este precum digitaţia lui Paganini. Răsare pur şi simplu din tine şi nu are robinet. Cei cu harul povestirii, precum Florin Piersic, pot depăna istorii de viaţă fără să pună punct. Trebuie să fii simpatic peste poate, ca Piersic, pentru ca orice întâmplare, chiar şi împiedicatul de o bordură să aibă chichirez, cum zice românul. Povestea Florin că a fost invitat la ambasada României în Irlanda să ţină un recital. Ca totdeauna, a avut un succes teribil şi toţi românii şi oficialităţile din Irlanda au aplaudat şi au dorit să se fotografieze cu Piersic. Era o mulţime considerabilă şi au ieşit în faţa ambasadei din capitala Irlandei. Deodată, cu scrâşnet de frâne, opreşte un mastodont de camion din acela de salubritate. Şi din maşina specială sar doi bărbaţi cât muntele, negricioşi, care se reped la Piersic şi îl roagă pe româneşte: “Nea Florine, ce noroc pe noi să te întâlnim, hai să faci o fotografie cu noi, o rugăm pe cucoana de acolo să ne pozeze!”. Surâzând, “cucoana” s-a conformat şi a făcut poze lui Piersic de braţ cu cei doi gunoieri români din Irlanda. “Cucoana” era doamna ambasadoare a României în Irlanda. Cu preaplin de haz a povestit Piersic şi momentul când s-a pornit proiectul de mare succes al piesei “Străini în noapte”, care se joacă de ani lungi şi strânge lumea la coadă la bilete în toate localităţile ţării. Maestrul Beligan îl cheamă pe Florin la el şi-i spune că a văzut la Paris, la teatru, o piesă franţuzească savuroasă, caldă, în rolul principal cu Alain Delon. Îi propune lui Florin să joace şi el rolul, Radu Beligan angajându-se să traducă piesa şi s-o regizeze. Piersic are câteva minute de ezitare, se scuză că are multe spectacole, că piesa presupune ca el să fie tot timpul în scenă, se temea să nu mai uite din text. Îl linişteşte maestrul Beligan: “Lasă că mai uit şi eu, dar îţi recomand un medicament eficient pentru memorie, pe care-l iau!”. Florin are inspiraţia să accepte rolul principal din piesa “Străini în noapte” şi se desparte de Magistru. Peste un sfert de oră, îl sună pe Radu Beligan şi-l întreabă: “Care e denumirea medicamentului pentru ţinut minte, împotriva uitării?”. Răspunsul maestrului Beligan e dezarmant: “Stai, că nu-mi aduc aminte numele medicamentului!”.