x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gustul consumului amanat

0
20 Sep 2004 - 00:00

Analistii se opresc deseori asupra unei relatii: intre numerarul in circulatie si depozitele bancare. Normal ar fi ca, de la un an la altul, aceasta relatie sa ramana constanta. Asta in teorie. In practica, insa, lucrurile au un cu totul alt curs.

Cu ani in urma, la noi, numerarul crestea repede. Mult prea repede. Concluzia analistilor era limpede: banii gheata ce apareau in plus si dezechilibrau balanta numerar - depozite bancare veneau din economia necontabilizata. Judecata corecta. Dar numai pana la un punct. Fiindca, mai ales catre sfarsitul anilor ’90, numerarul in circulatie se inmultea si din cauza retragerilor explozive de la Bancorex, Bankcoop, Albina si alte cateva banci. Apoi, romanii incepusera sa puna bani gheata la saltea in asteptarea emisiunilor de titluri de stat ale Ministerului Finantelor. Si mai erau leii schimbati pe valuta, care nu mai ajungeau in banci. Greu de sustinut, asadar, ca surplusul de numerar ne indreptatea sa certificam o crestere a economiei subterane pana la jumatatea PIB-ului. Cum se afirma deseori. Cert este, insa, ca economia subterana isi luase un avant fara precedent. Dar era departe de a fi unica sursa a numerarului in crestere exploziva.

Mai era insa un aspect. Esential. In timp ce numerarul isi lua avant, umflandu-se neincetat, depozitele bancare, chiar daca erau asociate cu dobanzi atractive, cresteau incet. Sau isi restrangeau volumele. Motivul principal fiind inflatia mare: oamenii aveau nevoie de tot mai multi bani pentru a cumpara tot mai putine marfuri. Economisirea se misca greu.

In vremea din urma, insa, depozitele cresc fara incetare. Atat cele in lei, cat si cele in valuta. Si cum cresc mai repede decat rata inflatiei, de la o luna la alta, constatam o sporire a economisirii nu numai sub aspect nominal, ci si real. Din decembrie 2003 si pana in iulie 2004, bunaoara, depozitele in lei au urcat cu 14,15 la suta, iar cele din valuta cu 6,2 la suta. Peste rata inflatiei. De unde se vede ca a crescut nu doar gustul economisirii, ci si increderea in moneda nationala.

De unde le vin romanilor banii gheata? Notez principalele surse: 1) din munca; 2) din afaceri curate, ce presupun si ele munca, la care se adauga initiativa si riscul; 3) din rente, care s-au inmultit si ele: dividende pe actiuni, pamant dat in arenda etc. 4) din acte de coruptie; 5) din furt si inselaciune. Dar baza subzistentei majoritatii familiilor o constituie salariile si pensiile. Daca insa punem cap la cap targuielile zilnice, socotite la preturile de consum actuale, alaturi de salarii si de veniturile din afaceri, plus pensiile, nu ajungem la o balanta echilibrata. Intrarile de bani sunt mai mici decat cheltuielile. Diferenta n-o putem trece insa in intregime in contul economiei necontabilizate. Trebuie sa luam in calcul si tabloul consumului amanat, prin economisire, ce aduce un plus de venit. Atentie insa: aici nu vom socoti numai dobanzile de la CEC si dobanzile din depozitele bancare. Vom lua in calcul si veniturile aduse de banii incredintati fondurilor mutuale, care sunt transformati in capital; si vom mai tine seama de banii scosi din investitiile in actiuni sau de veniturile de la bursa.

E drept, insa, ca dupa ce se trage linie si se aduna, tot nu apare semnul egal intre venituri si cheltuieli. De unde se acopera «deficitul»? Acum trei-patru ani am fi raspuns: din economia subterana, desigur. Din ceea ce «ciupesc» milioane de oameni din activitati economice neinregistrate si netaxate. Indeosebi din servicii clandestine, ce cunosc o explozie fara precedent. Sau din munca la negru. Sau din marile «tunuri»: trafic clandestin, contrabanda, evaziuni, crima organizata. Acum, insa, apare inca o sursa, inedita: banii trimisi in tara de romanii care lucreaza in strainatate. Daca acum doi-trei ani nu treceau de un miliard de euro pe an, iata ca in 2004 au fost inregistrate intrari de peste un miliard de euro numai in semestrul intai. Ceea ce nu inseamna ca economia necontabilizata produce bani mai putini.

Totusi, desi s-au diversficat continuu sursele de venit, romanii au prea putini bani. De ce? Fiindca nici munca n-are eficienta necesara, nici institutiile de multiplicare a banilor n-au destula forta. Milioane de romani si-au facut un stil de viata din supravietuirea de azi pe maine. Un tip de supravietuire ce nu ne aduce nimic bun. Nici eficienta, nici dezvoltare, nici bunastare. Banii curati vin cu «ratia». Cat priveste banii murdari, scosi din evaziuni fiscale, din coruptie, din furt si din inselaciune, ei nu ne imbogatesc. Sau, mai exact, imbogatesc o «clasa» restransa, dar saracesc marea masa a populatiei.

Avem nevoie de o schimbare fundamentala, care sa aduca bani multi. Din performante economice, din economisire si din amplificarea pietelor financiare.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   banii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de