x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gustul umilintei

0
Autor: Tudor Octavian 13 Oct 2005 - 00:00
La unele lucruri e bine sa nu te gandesti, sa le iei asa cum sunt. Daca starui sa pricepi ce inseamna, superi pe toata lumea.

M-am gandit, de pilda, ca in loc sa ni se duca poporul la cules de capsuni in Spania, am putea sa punem la punct o productie si un export masiv de capsuni in Romania. Chestiunea culesului de capsuni a inceput sa ma preocupe brusc intr-una din serile Festivalului Enescu. M-am dus pe platoul din fata fostului Restaurant Cina, de langa Biblioteca Centrala Universitara, si am fost pur si simplu socat de multimea linistita si imbracata decent, ca pentru concert, care parea sa astepte sosirea artistilor. Mi-am zis: iata o idee buna, sa faci spectacole in aer liber! Fiindca n-am observat si multimea geamantanelor inghesuite pe langa peretii cladirii, precum si forfota autobuzelor inghesuite pe una din strazile laterale, am continuat sa cuget la neasteptata, la miraculoasa pasiune pentru muzica de camera a neamului nostru si la faptul ca atatia tineri, cu chipuri inteligente si cu o infatisare ingrijita, venisera noaptea la festival.

Catre orele zece, cand autobuzele au inceput sa haraie si sa bruieze violonistii si pianistii, am realizat adevarul. Oamenii aceia plecau in Spania. Erau capsunari. Erau, de fapt, ingineri, profesori si muncitori ramasi fara fabrici. Poate chiar si muzicieni. Iar daca se gatisera ca pentru un spectacol de gala, nu pentru un drum chinuitor de-a curmezisul Europei, o faceau deoarece la graniti trebuiau sa lase o impresie buna, de lume serioasa si educata, care n-o sa le dea probleme autohtonilor iberici.

Dac-as fi lasat lucrurile asa cum erau, ar fi trebuit sa ma preocupe muzica, nu soarta generatiilor june de capsunari. Insa am insistat sa aflu de ce nu cultivam si noi capsuni, ca sa ne ramana tinerii cuminti si harnici in tara, si ce mi s-a spus, referitor la fenomen, m-a pus si mai rau pe ganduri. Pur si simplu, nu ne ingaduie Uniunea Europeana sa devenim capsunari la noi acasa. Nu mai avem o economie romaneasca planificata, dar avem una europeana, foarte strict articulata. Daca vrem sa ne indopam cu capsuni, n-avem decat. Dar si asta deocamdata, pana ce si productia interna se va rostui pe regulile Europei. Deocamdata, care va sa zica, ne e permis sa fim doar o portie de forta de munca tolerata pe ici, pe colo, prin tarile conducatoare, care si-au asigurat un loc favorizant in planul de afaceri al UE. Daca nu iei lucrurile asa cum sunt si nu-ti si propui ca, la tot ce nu-ti miroase a bine, sa te gandesti altadata sau sa nu-ti pese, lucrurile sunt foarte urate. E destul sa te vezi asteptand noaptea in fata la BCU pe tine, om cu scoala si plin de incredere in integrarea continentala, ca sa-ti plangi de mila si, totodata, sa te umpli de o umoare si de incontrare rea la toate, la viitor, de care scapi greu sau nu scapi niciodata. Cand oficialii UE ne previn ca urmeaza o perioada dificila, ar trebui sa intelegem prin "perioada dificila" una de umilinte prelungite si de tot felul. Cateva dintre ele atat de noi pentru natia romana, incat e posibil sa aiba un gust suportabil, iar pentru cei repede adaptabili, care se grabesc sa le numeasca solutii, chiar unul bun.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de