x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Guvernanţi şi guvernaţi

0
Autor: Petre Roman 19 Feb 2012 - 21:00
Guvernanţi şi guvernaţi


Un text scris de Antonio Gramsci prin anii ’30 din inchisoarea in care fusese aruncat de regimul fascist al lui Mussolini afirma categoric: "Primul element (al politicii) e acela ca exista guvernati si guvernanti, conducatori si condusi. Acesta e faptul primordial, ireductibil... De aici e de vazut cum se poate conduce in modul cel mai eficace... si pe de alta parte sa deslusim liniile de minima rezistenta sau caile prin care se obtine supunerea celor condusi sau guvernati".

Citindu-l, mi-am adus aminte de un moment din dezbaterile Adunarii NATO de prin 1993, unde ma aflam ca raportor special pentru extinderea Aliantei spre fostul spatiu sovietic cand, spre surpriza mea, am fost ferm sustinut de un senator italian si vechi politician, Mirko Tremaglia, ce reprezenta un partid cu ra­dacini in miscarea fascista. La un moment dat, Tremaglia a fost acuzat ca e fascist, iar raspunsul sau mi-a placut: "Fascisti poate, ho­ti niciodata". El facea referire evi­denta la realitatea ca o ideologie, chiar gresita sau criminala, nu pre­supune in mod automat ca cei care o admira sunt corupti. Statul democratic nu a fost si nu este scutit de raspandirea practicilor de de­turnare a beneficiilor pietei de la societatea in ansamblu catre in­te­resele proprii ale guvernan­ti­lor.

Do­vada? Nu e nicicand posibil ca gru­puri de interese sa puna mana pe economie, sa fie inabusite sau mis­tificate fortele pietei fara o cau­tiune politica. Statul este un element constitutiv al functionarii sis­temului capitalist. Problema cen­trala este insa: cine sunt bene­fi­ciarii unei actiuni statale imedia­te? Cand regulile de functionare pe piata sunt "croite pe masura", adi­ca anume pentru a favoriza pe cei aflati in miezul puterii, avem de-a face cu un capitalism mono­po­list si politic. "Principiul" de ba­za e clar: Cine face regulile este si cel ce dirijeaza sau profita de afa­ce­ri­le facute pe seama acestor re­gu­li.

Nu mai exista politica si nici afaceri adevarate, ci doar cardasii. Timp de vreo 2.000 de ani dupa sfarsitul democratiei ateniene statele lumii au fost monarhii. Cei care nu vedeau avantaje in de­mocratie aratau ca orice adu­nare populara poate deveni – mai de­vre­me sau mai tarziu –incompetenta si prea usor influentata de emo­tie. Cei mai rai demagogi au pu­tut reusi in seco­lul trecut si atat de multi conducatori (lideri) s-au ocupat de interese speciale, dar foarte benefice pentru ei insisi. Triumful ambitiei si andurantei unui lider – da, de ce nu? – daca e de­mocratic. Adica fara nici un fel de privilegii primite in raport cu alti competitori.

Cand insa liderul nu este in realitate decat "seful" sistemului prin care interese speciale, oricat de imorale sau ilegale, sunt preluate si servite, atunci logi­ca democratiei este inoperanta. O tara nu poate fi bine condusa de lideri care habar nu au de sau care ignora principii de buna guver­nare, dar se mentin la putere prin sistemul de corupere a statului.

Angajamentul politic pentru so­lutii de mai bine pentru tara nu mai exista. Ramane doar angajamentul pentru a pacali oamenii. De fapt ii garan­tea­za conducato­ru­lui pozitia de con­ducator. Jo­cu­rile politice din Ro­maniei ul­ti­melor luni NU sunt in sfera prag­ma­tismului, acela care men­­tine ferm o viziune, si cu atat mai putin in aceea a credintei intr-o Ro­manie mai buna si mai puternica.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de