x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Guvernul Boc şi pârţul fondator

0
Autor: Razvan Barbulescu 01 Aug 2009 - 00:00
Guvernul Boc şi pârţul fondator


Intransigenţa lui Emil Boc te face să te simţi vinovat că lucrurile merg exact invers decât promitea Guvernul acum şapte luni. Vă amintiţi ce voioşi eram, ce ghionturi dădeam crizei, ce tari eram în glumiţe. Boc era imaginea duioasă a crizei de catifea, ce se pregătea să învăluie România ca răsplată a unui guvern plămădit din crema politică a ţării.

România la 40 de grade se zbate între "contracţia publică" a dlui Pogea şi intervenţiile solemne ale dlui Boc la conferinţele de presă, când e copleşitor. Dă curaj, îmbărbătează, e aspru, dar drept, lasă impresia că ţine frâiele ţării sub control. Ultimele constatări FMI te fac să te dumireşti că, după mai bine de jumătate de an de guvernare, nu există nici un reper demn de luat în seamă, din care să rezulte că premierul înţelege ceva din ideile de economie şi guvernare, din criză, din starea ţării. E posibil ca Guvernul Boc să rămână în istorie doar dintr-o întâmplare onomastică: e cel mai scurt nume de premier.  

Boc e un fel de reîncarnare la mişto a lui Napoleon, mai puţin calul. Filmat de jos, omul pare exact pe dos decât e: măreţ. Predestinat să controleze criza, să-i vină de hac, premierul dă la vâsle de-l trec apele şi constată că n-a pornit din bloc-start. De la tribunele conferinţelor de presă, intransigenţa lui Boc te face să te simţi vinovat că lucrurile merg exact invers de cât promitea Guvernul acum şapte luni. Vă amintiţi ce voioşi eram, ce ghionturi dădeam crizei, ce tari eram în glumiţe. Boc era imaginea duioasă a crizei de catifea, care se pregătea să învăluie România ca răsplată a unui guvern plămădit din primele partide ale ţării. Crema. Fruct al inteligenţei, farmecului colectiv al preşedintelui, al premierului, al largii înţelegeri dintre primele partide. Aşa ne-am pricopsit, între altele, cu două ministere predestinate să azvârle ţara spre culmi ca din praştie: ministerele Ridzi şi Udrea. Chiar şi după ce s-au "reaşezat" bugetele, ministerele Ridzi şi Udrea tot au rămas cu bani buni, pe care acum se dau de ceasul morţii să-i justifice, fiindcă nici Sportul, nici Turismul nu sunt mai breze.

În pragul celui de-al doilea semestru, două entităţi ne taie elanul. FMI şi profesionistul Pogea. FMI nu crede în strategiile anticriză dâmboviţene, iar ministrul de Finanţe le confirmă îndoielile. Pogea anunţă sec şi agramat: "Efectele contracţiei publice se va păstra şi în semestrul doi". Nici usturoi n-a mâncat, nici... A urmat atacul preşedintelui la bugetari. Trebuie reamintit că bugetarii sunt o specie care se înmulţeşte la înjghebarea guvernelor şi sucombă cu scandal după ce se termină banii. Punerea pe picioare a unui minister este un adevărat festival. E ca în Parcul Herăstrău la miezul nopţii, când ghiolbanul îmbogăţit nu mai lipeşte euroi pe fruntea maneliştilor, ca dolarii pe vremuri, în negura capitalismului, ci comandă salve de artificii în onoarea nevestelor sau amantelor cu paparazzi tocmiţi contra cost. Să ştie lumea că el dispune şi-l doare în şezut de criză. Criza e pentru proşti. Cam aşa se aşterne veselia la debutul ministerelor: se strâng neamurile cu prietenii şi se strigă funcţiile ca la nunţi.

Primul semestru de eşecuri i-a smuls preşedintelui adevăruri pe măsură: bă, sunt prea mulţi, daţi pe dinafară, nu mai e bani... Am pomenit în primăvară de hiperministerul lui Ridzi. Citeai (citeşti şi azi) pe site-ul ministerului  "sarcinile asumate", adică "obiectivele", şi te închini. Ce să fii fost mai întâi, sarcina sau funcţionarul? Altfel: prea multele obiective cereau funcţionari sau armata bugetară moşea obiective pe măsură?

Ca la noi la nimeni, privaţii decedează pe capete, ministerele prosperă. Toate astea le descoperă abia acum dl Băsescu şi în scurt timp le va debita poporului, cu privirea sa justă, micul Robespierre din fruntea Executivului. Boc este şi autorul maximei potrivit căreia nici un român nu va plăti datoriile la FMI, deşteptăciune ce i-a făcut pe specialişti să se tăvălească pe jos de râs. Într-o culegere de înţelep­ciuni adunată de Jean-Claude Carrière, "Cercul mincinoşilor", există o povestioară numită "Pârţul fondator". Un pârţ ce intrase în istoria locurilor... nu contează povestea. Era un pârţ de pomină, întemeietor, schimbase ordinea lu­cru­ri­lor. Guvernul dlui Boc va intra în istorie ca "pârţul fondator", care lasă urme ca o linie ce marchează vremurile. Vom vorbi despre România înainte şi după Guvernul de largă zâzanie naţională - Boc. De aici încolo, nimic nu va mai fi ca înainte de tandemul Boc - Pogea, care tocmai a co­mu­n­icat naţiunii că, datorită lor, după alegeri, în 2010, când alţii se vor "stabiliza", noi vom sta ca sinistraţii cu gura strânsă, ca să nu ne înece criza.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de