x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Guvernul patrafir

0
Autor: Marius Tucă 23 Feb 2009 - 00:00

JURNAL DE ROMÂNIA



Puţini îşi mai amintesc duduitul econo­miei pe care îl auzea doar Călin, file de Guvern, şi asta doar atunci când îşi pleca urechea pe şina căii ferate. În schimb, se aude din ce în ce mai tare prăpastia, su­netul ei puternic şi adânc. Aşa-zisul Gu­vern Boc, da, există Guvernul Boc, poate părea ireal şi imaterial, dar există, aproa­pe că şi fiinţează, prins între aceste două zgomote distincte, zgomotul duduitului şi cel al prăpastiei nu poate face decât poc. Asta, în cazul în care vrem să fim răi. În cazul în care suntem buni, el nu poate să facă nimic. Ghinionul lui de neşansă nu stă nici în alinierea planetelor, nici în subordonarea sa preşedintelui Băsescu, ci în faptul, de-acum devenit istoric, de a se fi născut mort. Nici n-ar fi avut altă şansă atâta timp cât la baza acestei îm­perecheri nepotrivite, nu împotriva na­turii, ci împotriva însăşi ideii de împere­chere, dintre o capră şi maimuţă, venite la guvernare ca la furat, cele două partide provenite din acelaşi trunchi şi acelaşi ta­tă, "tată, pe mâna cui ne-ai lăsat?", vor în­ţelege mai repede decât am fi crezut că nu prea mai sunt multe de furat, ceva-ceva mai e totuşi – dar, mai ales, vor da piept în piept cu inevitabilul: falimentul României. "Aoleo!, se va auzi din pieptu­rile cloştilor aşezate la guvernare ca pe nişte pui de caşcaval, păi noi ce facem acum? Am venit să prăduim falimentul? După atâţia ani de opoziţie, chin şi ru­gă­ciune n-a mai rămas nimic şi pentru noi?" Ceva-ceva a mai rămas, spuneam, dar în spiritul ecumenic sub care şi-a în­ceput mandatul Cabinetul Boc. Prin ur­ma­re, băieţii veniţi la caşcaval vor primi doar cruci şi patrafire pentru a împodobi bisericile ce vor fi construite în colegiile preacuvioşilor aleşi ai neamului, pese­dişti şi pedelişti cu frică de Dumnezeu şi cu poza Elenei Udrea pe post de iconiţă, ţinută în buzunarul de la piept. Ca să le audă inimile bătând, nu de altceva. Aşa­dar, ceea ce părea pentru coaliţia ajunsă la putere o guvernare pusă pe jaf şi de­mo­lare s-a transformat într-o guvernare pusă pe mătănii şi credinţă. Asta nu în­seamnă că sloganul Cabinetului Boc va fi schimbat peste noapte, ba, dimpotrivă, poporul român nu va fi dezamăgit nici de această dată, el va primi, cu toată criza şi recesiunea care vin, cu tot cu zgomotul prăpastiei, m… şi evlavie…
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de