Hagi - 55 de ani de dăruire pentru binele României

Prin lumea asta largă, în ţările străine de pe glob, dacă rosteşti România, cei din faţă surâd şi rostesc: „Aha, România, adică Nadia, Hagi, Ilie Năstase!”. Mai de curând, alături de numele acestea îndrăgite în toată lumea, se adaugă şi Simona Halep, cu titlurile ei de vis. Gică Hagi a împlinit 55 de ani, o jumătate de secol de dăruire pentru binele României, de talent şi elan pe gazon, de încăpăţânare în a crede în talentul românilor, în creativitatea lor, în posibilitatea de a triumfa. Chiar dacă Ţara traversează o perioadă mai săracă în cupe, Gică Hagi continuă să invite la muncă, la sacrificiu, la încredere în virtuţile neamului, el afirmă răspicat că acela care începe să se tânguie, să găsească motive de a nu-şi sufleca mâinile, acela l-a pierdut pe Gică Hagi de colaborator. Şi Gică nu a împrăştiat vorbe umflate, el şi-a riscat toţi banii adunaţi în sclipirile lui pe stadioanele lumii pentru a clădi o Academie de fotbal, care a lansat valori tinere, unde sute de copii îşi împlinesc talentul şi visele de a însemna ceva în fotbal. Gică Hagi este un simbol de făptuitor de acţiuni deştepte pentru România, este simbol de credinţă în însuşirile neamului, simbol de a nu dezarma, ci de a clădi. Şi-a educat copiii în principii de muncă, de seriozitate, de sacrificiu pentru un ţel important, Ianis şi Kira sunt speranţe îndreptăţite pe stadioane şi pe scenele teatrelor. În urma Campionatului Mondial din Statele Unite, Gică Hagi a fost declarat jucătorul complet al lumii, a cules aprecieri când a jucat la Real Madrid, la Barcelona, la Galata a devenit veritabil sultan, după fiecare victorie a Naţionalei Tricolore şi a Stelei a rostit: „cel mai important este că am adus bucurie celor de acasă!”. La Mondialul din America, în meciul cu gazdele pentru urcarea mai sus de grupe, cei peste 100.000 de spectatori din Los Angeles ştiau cine este inamicul numărul unu şi, la intrarea echipelor, au aruncat cu o ploaie de cubuleţe de gheaţă din cutiile frigorifice, doreau să-l intimideze pe căpitanul tricolorilor. Era o caniculă de ţâşnea sudoarea prin piele şi Hagi a găsit un gest splendid de gentleman, a luat din iarbă un cubuleţ de gheaţă, l-a pus în gură, făcând o reverenţă spre tribune că l-au ajutat să se răcorească, a urmat un ropot de aplauze. Înainte de un meci decisiv al naţionalei, Hagi s-a prezentat şi el în cantonament, deşi avea piciorul în ghips, dorea să susţină moralul tricolorilor, adusese şi o tavă cu plăcintă făcută de mama lui, sufletista Kiraţa.