x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Hai să ne scoatem ochii pe tema cîinilor!

0
Autor: Victor Ciutacu 27 Apr 2010 - 00:00
România, ţară tradiţional fără ocupaţie serioasă, şi-a găsit din nou de treabă şi s-a împărţit ferm în două. Dezbate pasional iniţiativa prefectului Capitalei privind eutanasierea câinilor vagabonzi după o perioadă de triaj şi numai în eventualitatea în care aceştia nu sunt adoptaţi. Pierde vremea, nu că asta ar fi vreo noutate. Propunerea nu va deveni, după părerea mea, lege. Fiindcă nici nu cred că la nivel politic se urmăreşte această reglementare. Poporul suveran trebuie ţinut perpetuu ocupat ca sa nu-şi aducă aminte că trăieşte prost şi că autorităţile pe care le-a înscăunat nu mişcă un pai să-i fie cu o unghie mai bine. Iar o dezbatere despre "criminalii animăluţelor" sau, privind din celălalt unghi, "victimele fiarelor", întreţinută şi stimulată mediatic de nişte "activişti civici" ai căror umeri sunt striviţi de greutatea metalului, este un ingredient special şi rafinat, care dă o savoare aparte vorbitului despre nimic.

Personal, n-am o poziţie ferm conturată şi nu mi se pare că, în contextul în care grava criză economică periclitează grav dreptul la o viaţă decent al oamenilor, a te preocupa cu prioritate de viitorul maidanezilor mi se pare o impietate. Dar problema câinilor fără stăpân există. Ea nu poate fi ignorată şi mi-e teamă că, dacă nu va apărea din neant un cap limpede care să găseasca o soluţie decentă, în curând, noi, oamenii, vom deveni toleraţi în ţara câinilor. Ca tată de copil şi, uneori, parcă din ce în ce mai des, vecin cu agresiva interacţiune câinească, am momente când aş pune mâna pe-o coadă de topor fără nici o remuşcare, să le fie "eutanasierea" mai lină şi mai eficientă. Ca iubitor şi posesor (deja istoric) de animal(e) de casă, parcă mi s-ar rupe inima să văd că-i bagă la gaz pe lătrătorii fără stăpân. Dar la fel mi se rupe când îi văd că se devorează unii pe alţii în aşa-zisele adăposturi (departe de orice standard european) ale municipalităţilor. Strict economic, şi hingherii, şi mâncarea, şi gazul (ne) costă al dracu' de mult, deci nu cred că discuţia se poate pune în termeni de randament economic.

Dar (ca om, nu câine) nu pot să nu remarc că, spre exemplu, în privinţa dezbaterii ideii de închidere a Spitalului CF 2, de asemenea habar n-am dacă bună sau proastă, nu am auzit să se spargă poporul suveran în două şi să se zvârcolească-n chinuri de măcinare internă. Sau poate că vieţile unor femei (care voiau să devină mame şi au ajuns să stea cu tuburi în gură fiindcă spitalele de oameni arată ca nişte cocini de porci) nu valorează, în mintea conaţionalilor noştri degrabă dezbătători despre nimic, tot atât de mult sau măcar comparabil cu existenţa blănoaselor patrupede. Pe care le plâng demonstrativ pe la televizor, cu precădere, nişte demagogi care n-ar lua în ruptul capului un câine la ei acasă.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de