x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Haitiul românesc

0
Autor: Miruna Munteanu 26 Ian 2010 - 00:00

Politicieni, vedete, miliardari s-au înghesuit, duminică, să-şi ajute televizat aproapele haitian. Frumos şi lăudabil, dacă cel din România nu i-ar lăsa în general complet indiferenţi.



Se pare că "lumea bună" de la noi suferă de un straniu prezbitism: vede mult mai limpede tragediile petrecute la mii de kilometri depărtare decât pe cele de sub nasul ei. Se suspină telegenic pentru suferinţelor sinistraţilor din Antile, dar ştirea că, într-o singură noapte, patru români au murit de frig nu provoacă nici o emoţie.

Dezastrul, sărăcia, disperarea sunt realităţi cotidiene în multe locuri din ţara noastră europeană. Copii flămânzi, şcoli prăbuşite şi spitale în ruină avem din plin, deşi singura calamitate care ne-a lovit e proasta guvernare. Mă tem că numărul pensionarilor care au murit cu zile ucişi de dilema alegerii între hrană, întreţinere şi medicamente îl depăşeşte pe cel al victimelor cutremurului haitian.

Chiar statisticile Ministrului de Finanţe demonstrează că multe pensii sunt pur şi simplu prea mici ca să asigure supravieţuirea. Sebastian Vlădescu vede partea pozitivă a acestei grozăvii: mai mulţi bani la buget, fiindcă "ies din sistem", accelerat, cei de la care statul nu colectează impozite.

Iată că până şi moartea în proporţie de masă e percepută diferit în funcţie de locul unde se petrece. La alţii, e o tragedie sfâşietoare. La noi, o oportunitate economică. Mutrele îndurerate şi aerele filantropice afişate la teledonul de duminică devin, în acest context, o dezgustătoare ipocrizie.

Traian Băsescu şi-a sacrificat leafa pe o lună pentru sinistraţii din Haiti. Adriean Videanu i-a urmat grabnic exemplul. Costel Căşuneanu, "Regele asfaltului" dintr-o ţară fără drumuri, a donat generos 10.000 de euro - cât costă probabil un schimb de ulei la bolidul fiului său. Generalul Gabriel Oprea, recompensat cu funcţia de ministru al Apărării după dezertarea din PSD, a venit în persoană să execute exerciţiul de caritate sub lumina reflectoarelor.

Să vadă naţiunea că elitele sale ştiu ce înseamnă solidaritatea cu cei aflaţi în nevoie! În plus, să se consoleze cu gândul că se poate şi mai rău. Dacă, Doamne fereşte, ne loveşte şi un cutremur? Prin comparaţie, spectrul şomajului ar trebui să pară brusc mai puţin înspăimântător...

Pentru milioanele de năpăstuiţi din România nu se va organiza vreun teledon, deşi titlul "Copiii haosului" ni s-ar potrivi de minune şi nouă. Ar fi, însă, zadarnic să contăm pe solidaritatea celor bogaţi şi puternici. Filantropii noştri de paradă bagă mâna-n buzunar doar în faţa camerelor de filmat. În buzunarul propriu. În cel al contribuabilului nu obosesc niciodată să scotocească. Tot noi le plătim şi pomenile electorale, şi exerciţiile de imagine.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de