Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din păcate, acum asistăm la un derapaj fără precedent al politicii. Indrăznesc să afirm că ceea ce se intămplă acum cu politica afectează intr-o măsură importantă securitatea naţională. In loc să fie concentrată pe creştere economică, pe atragerea fondurilor europene, pe listarea la bursă a companiilor atractive, care să aducă sute de miliarde de euro in ţară, această putere a pornit o răfuială ca in filmele cu gangsteri. Dacă eu aş incerca să vorbesc de temele clasice ale securităţii, despre interes naţional şi necesitatea ca un stat democratic să aibă servicii secrete profund democratice şi puternice, nu aş părea din altă lume?s
De ceva vreme, sătui pănă la greaţă de politica romănească, prietenii mă sfătuiesc să revin la specializarea mea tradiţională ca jurnalist, in domeniul apărării şi securităţii. Recunosc sincer că acest sfat imi dă suficient de mult de găndit. Politicii romăneşti i se aplică perfect, mai ales in ultima perioadă, proverbul : "Intri in troacă, te mănăncă porcii".
Sincer, nu credeam că se poate ajunge atăt de jos. Să nu mai conteze nimic din ceea ce-l interesează pe cetăţean, să fie răfuiala de tip mafiot intre centrele de putere unica raţiune existenţială a foştilor aliaţi portocalii.
O ştire pe care am citit-o marţi m-a dus imediat cu găndul la comentariul de azi. Mi-am zis că ăsta va fi subiectul. Ştirea se referă la adoptarea primelor articole din noul statut al ofiţerilor de informaţii. După 17 ani de bălăcăreală, de evoluţii şi involuţii, am ajuns tărăş-grăpiş in NATO şi UE. Iar serviciile noastre de informaţii, blamate şi arătate cu degetul in mod constant, au acum un statut nou. Este pentru prima oară de la căderea comunismului cănd domnii parlamentari s-au găndit, că ofiţerul de informaţii are nevoie de un nou statut, garantat prin lege. Că nu trebuie să mai fie acel fost ofiţer de securitate utilizat pentru mizerii politice, care a lucrat in Tratatul de la Varşovia, a trecut prin brambureala tranziţiei şi s-a trezit in NATO.
Unele derapaje s-au produs şi pe fondul lipsei unui cadru legislativ modern, de tip occidental. Suntem in Alianţa Nord Atlantică de peste trei ani. Participăm cu aliaţii noştri la operaţiuni de intelligence de o importanţă covărşitoare, dar avem legi din perioada Tratatului de la Varşovia. E ruşinos pentru o ţară ce pretinde respect de la alţii. Şi totuşi ieri s-a mişcat ceva. Primii paşi, primele articole, scoase cu forcepsul după 17 ani de gestaţie parlamentară. Personal, acest subiect mi se pare important. Dar oare şi alţii găndesc la fel? S-ar putea să fie doar o temă prea specială şi puţin interesantă.
Securitatea naţională, in ciuda unor percepţii mai puţin avizate, nu inseamnă doar informaţii secrete, uniforme, dosare şi ascultări de telefoane. Conceptul conţine in mod clar şi căte ceva din toate acestea. Securitatea naţională este un termen destul de complex ce defineşte evoluţia democratică a unui stat in toate domeniile. A preveni derapajele in domeniul securităţii nu inseamnă doar a pune glonţ pe ţeavă la intervenţiile antiteroriste sau a racola un mafiot, pentru că vrei să ajungi la politicianul corupt. Domeniul securităţii naţionale este definit de politică, economie, sănătate, armată, ordine publică, siguranţă internă şi tot ceea ce inseamnă activitate importantă pentru funcţionarea corectă a unui stat. Spionajul, activităţile de tip terorist, corupţia instituţionalizată, licitaţiile trucate de zeci şi sute de milioane de euro, care afectează bugetul de stat, evaziunile de proporţii din domeniul petrolier ï toate sunt teme ce ţin de securitatea naţională.
Din păcate, acum asistăm la un derapaj fără precedent al politicii. Indrăznesc să afirm că ceea ce se intămplă acum cu politica afectează intr-o măsură importantă securitatea naţională. In loc să fie concentrată pe creştere economică, pe atragerea fondurilor europene, pe listarea la bursă a companiilor atractive, care să aducă sute de miliarde de euro in ţară, această putere a pornit o răfuială ca in filmele cu gangsteri.
Dacă eu aş incerca să vorbesc de temele clasice ale securităţii, despre interes naţional şi necesitatea ca un stat democratic să aibă servicii secrete profund democratice şi puternice, nu aş părea din altă lume? Cine mai vorbeşte despre ofensiva fără precedent a spionajului rusesc in Romănia? Dar despre jocul periculos al Turciei la Marea Neagră, bătănd palma cu Moscova cănd el ne este aliat in NATO? Sau despre interesele strategice eşuate ale ţării noastre in ţara generalului sovietic Vladimir Voronin?
Analizănd temele acestea interesante, risc să vorbesc doar pentru mine. Vedeţi vreun politician romăn interesat de aşa ceva? Jurnaliştii trebuie să abordeze ceea ce este la zi pe agenda Guvernului, Preşedinţiei, Parlamentului. Cap de listă pentru aceste instituţii, de doi ani, e războiul generalizat, care a nenorocit politica romănească şi a debusolat romănul de rănd. In cazul in care eu aş aborda acum temele clasice de analiză militară şi de securitate, e ca şi cum aş vorbi despre scăderea dramatică a preţului prunelor intr-o toamnă electorală.
Securitatea naţională nu mai interesează pe nimeni. De aceea mă preocupă o critică dură şi constantă la adresa actualei puteri. Care ignoră şi chiar distruge in mod inconştient această componentă strategică a oricărui stat, ce pare că a luat-o razna prin intermediul celor care o conduc. Haosul politic distruge securitatea naţională. De aceea el trebuie oprit şi asta mă determină să mă implic. Â
Sincer, nu credeam că se poate ajunge atăt de jos. Să nu mai conteze nimic din ceea ce-l interesează pe cetăţean, să fie răfuiala de tip mafiot intre centrele de putere unica raţiune existenţială a foştilor aliaţi portocalii.
O ştire pe care am citit-o marţi m-a dus imediat cu găndul la comentariul de azi. Mi-am zis că ăsta va fi subiectul. Ştirea se referă la adoptarea primelor articole din noul statut al ofiţerilor de informaţii. După 17 ani de bălăcăreală, de evoluţii şi involuţii, am ajuns tărăş-grăpiş in NATO şi UE. Iar serviciile noastre de informaţii, blamate şi arătate cu degetul in mod constant, au acum un statut nou. Este pentru prima oară de la căderea comunismului cănd domnii parlamentari s-au găndit, că ofiţerul de informaţii are nevoie de un nou statut, garantat prin lege. Că nu trebuie să mai fie acel fost ofiţer de securitate utilizat pentru mizerii politice, care a lucrat in Tratatul de la Varşovia, a trecut prin brambureala tranziţiei şi s-a trezit in NATO.
Unele derapaje s-au produs şi pe fondul lipsei unui cadru legislativ modern, de tip occidental. Suntem in Alianţa Nord Atlantică de peste trei ani. Participăm cu aliaţii noştri la operaţiuni de intelligence de o importanţă covărşitoare, dar avem legi din perioada Tratatului de la Varşovia. E ruşinos pentru o ţară ce pretinde respect de la alţii. Şi totuşi ieri s-a mişcat ceva. Primii paşi, primele articole, scoase cu forcepsul după 17 ani de gestaţie parlamentară. Personal, acest subiect mi se pare important. Dar oare şi alţii găndesc la fel? S-ar putea să fie doar o temă prea specială şi puţin interesantă.
Securitatea naţională, in ciuda unor percepţii mai puţin avizate, nu inseamnă doar informaţii secrete, uniforme, dosare şi ascultări de telefoane. Conceptul conţine in mod clar şi căte ceva din toate acestea. Securitatea naţională este un termen destul de complex ce defineşte evoluţia democratică a unui stat in toate domeniile. A preveni derapajele in domeniul securităţii nu inseamnă doar a pune glonţ pe ţeavă la intervenţiile antiteroriste sau a racola un mafiot, pentru că vrei să ajungi la politicianul corupt. Domeniul securităţii naţionale este definit de politică, economie, sănătate, armată, ordine publică, siguranţă internă şi tot ceea ce inseamnă activitate importantă pentru funcţionarea corectă a unui stat. Spionajul, activităţile de tip terorist, corupţia instituţionalizată, licitaţiile trucate de zeci şi sute de milioane de euro, care afectează bugetul de stat, evaziunile de proporţii din domeniul petrolier ï toate sunt teme ce ţin de securitatea naţională.
Din păcate, acum asistăm la un derapaj fără precedent al politicii. Indrăznesc să afirm că ceea ce se intămplă acum cu politica afectează intr-o măsură importantă securitatea naţională. In loc să fie concentrată pe creştere economică, pe atragerea fondurilor europene, pe listarea la bursă a companiilor atractive, care să aducă sute de miliarde de euro in ţară, această putere a pornit o răfuială ca in filmele cu gangsteri.
Dacă eu aş incerca să vorbesc de temele clasice ale securităţii, despre interes naţional şi necesitatea ca un stat democratic să aibă servicii secrete profund democratice şi puternice, nu aş părea din altă lume? Cine mai vorbeşte despre ofensiva fără precedent a spionajului rusesc in Romănia? Dar despre jocul periculos al Turciei la Marea Neagră, bătănd palma cu Moscova cănd el ne este aliat in NATO? Sau despre interesele strategice eşuate ale ţării noastre in ţara generalului sovietic Vladimir Voronin?
Analizănd temele acestea interesante, risc să vorbesc doar pentru mine. Vedeţi vreun politician romăn interesat de aşa ceva? Jurnaliştii trebuie să abordeze ceea ce este la zi pe agenda Guvernului, Preşedinţiei, Parlamentului. Cap de listă pentru aceste instituţii, de doi ani, e războiul generalizat, care a nenorocit politica romănească şi a debusolat romănul de rănd. In cazul in care eu aş aborda acum temele clasice de analiză militară şi de securitate, e ca şi cum aş vorbi despre scăderea dramatică a preţului prunelor intr-o toamnă electorală.
Securitatea naţională nu mai interesează pe nimeni. De aceea mă preocupă o critică dură şi constantă la adresa actualei puteri. Care ignoră şi chiar distruge in mod inconştient această componentă strategică a oricărui stat, ce pare că a luat-o razna prin intermediul celor care o conduc. Haosul politic distruge securitatea naţională. De aceea el trebuie oprit şi asta mă determină să mă implic. Â
