x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Harmalaia

0
Autor: Marius Tucă 11 Oct 2005 - 00:00

Cand vine vorba de dialog, despre dezbatere, despre polemica, simtim cum ne fuge pamantul de sub picioare. Jalea e cea mai mare.



Uneori stai si te intrebi daca nu cumva au trecut degeaba peste noi cei aproape saisprezece ani de libertate. Cum la fel de bine stai si te intrebi daca noi, romanii, am invatat ceva din toate experientele acestor ani sau daca doar le-am trait si atat. Am fost doar cobaii, de bunavoie sau de nevoie, ai anilor care s-au scurs din decembrie ’89 incoace? Am inteles ceva din tot ceea ce ni s-a intamplat sau toti anii astia doar s-au adunat la varsta fiecaruia dintre noi? Iti pui toate aceste intrebari cand te gandesti ca peste patru ani vor fi trecut cei 20 (douazeci) de ani prorociti de Brucan ca fiind insuficienti pentru a invata democratia.
Vai, ce l-am mai injurat atunci si, vai, cata dreptate ii dam acum! Sunt multe locuri, domenii si lucruri care ne fac sa avem sentimentul ca am ramas pe loc si ca pentru incremenirea asta cei mai vinovati suntem noi. Dar cand vine vorba de dialog, despre dezbatere, despre polemica, simtim cum ne fuge pamantul de sub picioare. Jalea e cea mai mare. Ultimul eveniment ce ne-a aratat cum are loc un dialog pe la noi este "crima din Primaverii". Aproape ca n-au existat pareri, pozitii pro si contra legitimei aparari. A existat doar injuratura de mama si replica ei: "Ba pe-a ma-tii!". Cam la asta se rezuma de cele mai multe ori dialogul, dezbaterea nationala. Extrema cealalta, democratica sa-i spunem, este harmalaia atunci cand fiecare spune ce-l taie capul, atunci cand nimeni n-asculta pe nimeni, atunci cand nimeni nu se intelege cu nimeni. In zona asta pendulam noi, cei din democratia "made in Romania", intre "ba pe-a ma-tii!" si harmalaie. Asta nu inseamna ca nu ne place. Am facut ceva ca sa inlaturam aceasta stare de lucruri, sa avem un dialog adevarat, iar dezbaterile nationale sa nu mai aduca a iarmaroc? N-am facut! In consecinta, ne meritam soarta si, daca avem puterea sa nu ne resemnam, mai avem o sansa. Si aceasta sansa trebuie sa aiba un inceput cat se poate de simplu: sa renuntam la injuratura! Urmatorul pas ar fi sa-l ascultam si pe celalalt (pe ceilalti) care are (au) alta parere decat noi. Mai apoi o sa trebuiasca sa discutam pe argumente, pe legi s.a.m.d., dupa care putem astepta linistiti sa treaca cei douazeci de ani ai lui Brucan. Cu siguranta ca dupa urmatorii douazeci vom deveni profesori in democratie, iar doctoratul ni-l vom da la dialog si comunicare…
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de