Hibrid

Pe la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, cei de vîrsta mea vorbeau cu entuziasm despre legendara tabără internaţională de pionieri Artek din Crimeea. Ajungeau acolo doar cîţiva copii, care aveau să se laude cu asta mulţi ani.

Pe la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, cei de vîrsta mea vorbeau cu entuziasm despre legendara tabără internaţională de pionieri Artek din Crimeea. Ajungeau acolo doar cîţiva copii, care aveau să se laude cu asta mulţi ani. Adulţii discutau meritele relative ale unor tutunuri cultivate tot pe litoralul estic al Mării Negre, la Batumi şi Suhumi. Le-am căutat pe hartă, le-am găsit, mi le-am imaginat şi doar atît. Dar acum cîteva zile am citit o relatare de călătorie prin aceste locuri şi m-am înfiorat.

La Suhumi gara e pustie, printre şinele de tren cresc buruieni, clădirile dimprejur poartă urme de gloanţe şi obuze sau sînt simple ruine. Nu departe de gara abandonată, o curte din care răzbate un miros de grădină zoologică de provincie şi nişte ţipete tulburătoare. Cîteva cuşti adăpostesc vreo trei sute de maimuţe necăjite. E tot ce a mai rămas din celebrul Institut de patologie şi terapie exeperimentală, una dintre gloriile ştiinţei din imperiul sovietic.

Aici se derulau cercetări de avangardă, se pregăteau marile surprize ale unui viitor care nu s-a mai materializat. Oamenii de ştiinţă au plecat, luînd cu ei o mulţime de maimuţe, s-au mutat undeva în Rusia, pe lîngă Soci, nu departe de graniţa cu Georgia. Pare destul de probabil că au renunţat la cel mai important proiect al institutului, patronat direct de Iosif Visarionovici Stalin, un hibrid om-maimuţă.

La Suhumi au rămas doar amintirile şi istoria. Locul este pomenit pentru prima oară în secolul 6 î.e.c., pe cînd se numea Dioscurias, colonie a grecilor din Milet. A urmat stăpînirea romană, apoi Bizanţul (pe vremea împăratului Justinian), trupele arabe conduse de Marwan. În secolele XII-XII ale erei creştine, Suhumi înfloreşte în “epoca de aur‘‘ a regatului Georgiei, cînd stabileşte solide legături comerciale cu republica din Genoa. Urmează alte imperii, cel otoman, cel ţarist şi, în fine, cel sovietic.

Încă din anii ’20 ai secolului trecut este încurajată cercetarea în biologie, cu aplicaţie cît se poate de directă în agricultură. Începe perioada încrucişărilor, se vorbeşte din ce în ce mai mult despre hibrizi.

În arena rivalităţilor ştiinţifice apar şi dispar tot felul de personaje, unele benigne, precum Miciurin, altele detestabile, ca Trofim Denisovici Lisenko. Acesta din urmă, unul dintre favoriţii lui Stalin, nu ezită să  falsifice rezultatele cercetărilor şi experimentelor, să-şi denunţe colegii şi concurenţii, mulţi ajunşi fie în Gulag, fie pe lumea cealaltă.

Mult mai puţin cunoscut este Ilia Ivanov. Legenda spune că prin 1927 el a propus o încrucişare a omului cu cimpanzeul, din care să rezulte un personaj foarte bine înzestrat fizic, capabil de muncă grea, monotonă şi periculoasă timp de multe ore pe zi, nu foarte inteligent. Uimitor sau nu, la institut au fost primite sute, poate mii de scrisori ale voluntarilor de ambele sexe care îşi oferă participarea la experiment. Nu se ştie mai nimic despre rezultate.

Între timp, Institutul reuşeşte să obţină un vaccin antipolio, este vizitat de o delegaţie americană, profund impresionată de nivelul cercetărilor şi al cărei şef îi va propune preşedintelui Eisenhower să înfiinţeze cel puţin un centru asemănător în Statele Unite. Au reuşit să înfiinţeze vreo şapte.

Mai apoi, în anii ’50, Institutul din Suhumi antrenează maimuţele care vor călători în sateliţii artificali, urmărite cu multă atenţie pe ecranele de televiziune. Nu lipsesc vizitatorii de felul lui Hruşciov sau Ho Chi Minh, interesaţi de multe aspecte ale biologiei aplicate, de la recolte la război.

Dar acum au mai rămas prea puţine maimuţe şi doar foarte puţini oameni de ştiinţă. În loc de cercetare fundamentală, laboratoarele sunt folosite pentru a testa rezultatele altora.

Lucrurile par să stea ceva mai bine la noua adresă, în orăşelul Adler. Echipament de bună calitate, investigaţii de biologie celulară şi încercări de a crea un vaccin eficient pentru gripa aviară. Se mai studiază şi efectele radiaţiilor asupra cîtorva specii de maimuţe, în vederea unui eventual zbor spre planeta Marte. În oraş exista un delfinariu, o crescătorie de păstrăvi şi o creşă de maimuţe. Nici un cuvînt despre hibridul dorit de Stalin.

SF? Nici vorbă.  Mult peste “Insula doctorului Moreau‘‘ sau “Minunata lume nouă‘‘, dacă ne gîndim la clasicii domeniului. Contemporanii încă nu au inventat ceva mai spectaculos decît cercetările legate de hibridizare de pe litoralul Pontului Euxin. Încă un triumf al realităţii asupra ficţiunii. Triumf?