Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Franţei, dl Fran∏ois Hollande, a avut o întâlnire cu Excelenţa Sa, dl Victor Ponta, primul- ministru al României, joi, 21 februarie, ora 12:00, precizează Palatul Élysée. După câteva ore, preşedintele Franţei susţine o intervenţie într-un colocviu pe tema “Funcţionarii în Europa dictaturilor 1933-1948”. Colocviul are loc în marele amfiteatru de la Sorbona, celebra Universitate din mijlocul Parisului. Locul acestei dezbateri cu trimiteri la rolul datoriei şi conştiinţei obligate să supravieţuiască şi în perioadele negre ale istoriei nu foarte îndepărtate mă obligă să readuc în atenţie situaţia lui Adrian Năstase. Exact acum zece ani, în 2003, primul-ministru al României, Adrian Năstase, făcea o vizită la Paris. Era o perioadă intensă de muncă diplomatică şi politică pentru a deschide României uşa de intrare în Uniunea Europeană şi NATO. Premierul şi preşedintele Ion Iliescu aveau o agendă de acţiuni bine coordonată, pentru a reuşi admiterea ţării în cele două “cluburi”. În programul vizitei la Paris, la care mă refer, a fost înscrisă şi festivitatea organizată pentru decernarea lui Adrian Năstase a premiului “Curaj politic”.
Premiul acordat anual, începând din 1982, de Asociaţia pentru Politică Externă a Universităţii Sorbonne-Paris şi a publicaţiei Politique Internationale reprezintă o recunoaştere a unei cariere politice impuse prin demnitate şi verticalitate, a unei viziuni cuprinzătoare a marilor probleme ale lumii. Anterior lui Năstase, premiul fusese acordat, printre alţii, preşedintelui Egiptului, Anwar El-Sadat, preşedintelui Africii de Sud, Frederique de Klerk, iar în anii următori regelui Spaniei Juan Carlos, în 2003, Papei Paul al II-lea, în 2004, şi Iuliei Timoşenko, în 2007. Discursul de recepţie al primului-ministru român, ţinut în amfiteatrul Liard, a avut o prestanţă intelectuală excepţională, pledând pentru locul României în Uniunea Europeană şi Alianţa Nord Atlantică. Academicieni, mari profesori din elita Universităţii Sorbonna, politicieni, figuri notorii ale emigraţiei româneşti în Franţa au fost cuceriţi de puterea de convingere a liderului de la Bucureşti.
Îl însoţeau la Paris în acea vizită care a cuprins şi intense negocieri cu membri ai guvernului francez câţiva miniştri – Mihai Tănăsescu, Mircea Geoană, Şerban Mihăilescu, Dan Nica. În cuvântarea lui a fost amintit şi tezaurul de idei al marelui Titulescu, care alimenta generos, peste decenii, temeinicia unor acţiuni diplomatice în folosul păstrării păcii şi echilibrului. Acum, Victor Ponta, lansat în politică de mentorul său, Adrian Năstase, acum zece ani, în 2003, şi-a asumat sarcina de a pleda pentru interesele României în faţa preşedintelui Franţei. Năstase l-a prezentat public pe Victor Ponta drept “micul Titulescu”. La Paris am văzut ieri un premier al României sigur pe el, dezinvolt, capabil să repare într-o mare cancelarie a Europei ceea ce a stricat acasă Traian Băsescu.
Năstase se află în puşcărie, se luptă aproape singur cu un mecanism infernal pus la dispoziţia lui Băsescu pentru pedepsirea adversarilor politici.
Recitesc motivaţia juriului care îl onorase pe Năstase cu premiul pentru “Curaj în politică”. Are o nouă relevanţă acum, după sancţiunea nedreaptă. Hollande, la Sorbona, se va fi gândit la înalţii funcţionari ai statelor asupriţi de dictatorii din Est? Ponta o fi avut timp să-i trimită de la Paris o vedere lui Năstase, cel care îi deschisese uşa, cu o mână invizibilă, la Élysée?
