Horia şi Avram Iancu, ucişi iar de doi moldoveni

Un senator cu nume de insecta si un deputat cu nume de carnasier, ambii moldoveni, sunt, in opinia mea, doi tradatori de marca ai interesului national. Printr-o uriasa distrugere de mediu, in speta, a ecosistemului forestier carpatin, ei au atentat cu succes la siguranta nationala si, implicit, au prejudiciat grav calitatea vietii in Romania. Tara desfiintandu-se in fapt. Daca lucrul s-ar fi intamplat in tara vecina, Ungaria, ei ar fi fost de mult arestati, judecati si pedepsiti. Daca nu de lege, cu siguranta de popor. Cum insa multi dintre beneficiarii tradarii moldovenilor se afla chiar in Ungaria, s-ar putea ca, dimpotriva, acolo sa li se ridice statui care, pe intinderile pustei, s-ar vedea de departe, oricat de nevolnice ar fi ele, respectand dimensiunile spirituale ale modelelor. Iar la dezvelirea acestora nu ar fi exclus sa participe, aplaudand, 'osteni, dregatori, prostime', reprezentand Romania.

Atentatul s-a savarsit prin Legea 247/2005. Sloganul acesteia, aruncat in ochii prostilor, a fost latinescul restitutio in integrum, dar indaratul acestuia a fost presiunea lobby-ului urmasilor marilor mosieri, plecati din tara.Tot ca un slogan suna si rea­litatea pe care moldovenii tradatori au reusit sa o reintroneze in Romania ca pe un dat sfant: copiii stapanilor parintilor vostri vor deveni stapanii vostri, iar copiii lor vor fi stapanii copiilor vostri! Si, desi marele interes fusese cel al rechinilor neiubitori de patrie, cei doi demnitari au impins in ochii electoratului doar interesul plebeului pentru recuperarea maruntei sale proprietati paduroase. Si le-a mers.

Avocatii lobby-ului si-au ales cozile de topor din legislativ cu stiinta de psihanalist: trebuisera gasiti niste calici de partid, saraci lipiti 'de acasa', dornici ca, umbland cu mie­rea patrimoniala, sa se unga pe degete din plin. I-au gasit usor, caci metoda era veche si prototipul uman cunoscut: acelasi care, ridicat tot din plebea ulitei in urma cu saizeci de ani, slujise unui alt regim criminal, la realizarea altui exces: confiscarea tuturor ave­rilor, indiferent de natura, dimensiunea si provenienta lor. Acum, tot indiferent de natura, dimensiune si provenienta, averile trebuiau returnate. Dintr-o extrema a etatizarii si exproprierii abuzive, Romania cadea in cealalta extrema, a 'proprietatii sfinte' si a improprietaririi abuzive, ambele fundamentate pe grave erori conceptuale, legislative si notariale, generatoare de nedreptate si moarte.

Blamarea statului si aprecierea valorii patrimoniale strict in functie de forma de proprietate asupra acesteia – etatist insemnand rau, privat insemnand bun –, au constituit pilonii noii propagande, care, incet si sigur, a ros in constiinte pana cand sloganul 'Nu ne vindem tara!' a fost completat in zeflemea prin 'ci o dam gratuit' si persiflat de orice nichi­percea.

Acuzat ca as detesta proprietatea privata, am mai explicat: una este proprietatea privata asupra imobilelor si arabilului, care, fara munca omului, nu rodesc, si cu totul altceva este proprietatea privata asupra ecosistemului forestier, care abia fara om 'rodeste': dand tuturor aer curat, ape limpezi, soluri stabile si biodiversitate. Adica, viata. Confundandu-se cu darul si lucrarea Celui de Sus, asupra careia omul nu poate fi stapan discretionar. Cei cu credinta in argintii clipei au descoperit insa ca padurea aduce profit fara munca si au profitat.

Asa se face ca, pe cand dumnea­voastra, cititorule, mergeati constiincios la serviciu, pe cand cultivati atent postata de langa bloc si coseati taluzul santului spre a duce nutret la vaca, pe cand asteptati postasul cu pensia micsorata, tara v-a fost trasa de sub talpi si data, cu bucata si cu acte in regula, profitorilor.

Asa au dobandit urmasele budapestane ale grofului Kendeffy aproape tot Retezatul, urmasii baronului Bánffy, sute de mii de hectare de paduri si arabil in Ardeal, un print – fabricant de cosmetice prin Elvetia –, codrii judetului Neamt, Universitatea Harvard, peste 60.000 de hectare verzi si lista jefuirii patrimoniului forestier si a divizarii tarii e abia inceputa.

Numerosii unguri pauperi, participanti la rascoala lui Horia, arata caracterul antiplutocrat al revoltei populare. Caci nici saracia lucie si nici bogatia nemernica nu cunosc frontiere si etnii. Dovada e si lista profitorilor romani ai acestei legi rele.

Si, fiindca, fermecati de cioro­vaiala politicienilor dambo­viteni si de destinul Elodiei, romanii nu gandesc la revolte, propun scoaterea din manualele de istorie a eroilor Horia si Avram Iancu si inlocuirea lor cu Gheorghe Flutur si Vasile Lupu. Ca ultima reparatie imorala.