x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iarăşi nu e momentul!

0
Autor: Tudor Octavian 26 Ian 2009 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3



Popoarelor trebuie să le impui nişte preocupări, care nu suportă amânare, altfel se ţin de revoluţii. Sau, şi mai rău, de de­mo­craţii. Un translator de coreeană mi-a con­firmat dialogul despre care se vorbea că l-ar fi purtat Ceauşescu şi Kim Ir Sen şi care a născut marea paranghelie numită "Cân­tarea României". Ceauşescu i se lăuda asiaticului că tocmai scurtase săp­tă­mână de lucru şi că românii urmau să aibă două zile libere. Nicolae, i-ar fi zis Kim Ir Sen, umple-le sâmbăta cu ceva,  obligă-i să se adune şi să poată fi controlaţi, ca să nu te trezeşti cu manifestaţii şi comploturi. De fapt, dictatorul din Coreea de Nord nu făcea altceva decât să-i confirme lui Ceauşescu vechea descoperire romană privitoare la relaţia dintre pâine şi circ. Poporul consumă pâine  şi circ, iar când n-ai pâine de ajuns, îi dai mai mult circ. Criza economică mondială ar trebui să se cheme "Cântarea Dolarului". Nu că n-ar exista o anume dereglare în finanţele continentului conducător, numai că americanii se pricep să folosească necazurile ca pe ocazii. Americanii le dau de lucru popoarelor, ca să nu se gândească la prostii. De exemplu, la emanciparea de rolul conducător al SUA.

Unui minsitru instalat în rost de curând i-a ieşit păsărica din gură. Acum nu e momentul să vorbim despre creşterea nivelului de trai, a spus el. Pe vremea lui Ceauşescu, nu era niciodată momentul pentru discuţia unor nevoi familiale presante. Exista chiar şi un birou de diversiuni, în Comitetul Central, care inventa săptămânal nevoi naţionale, din perspectiva cărora nevoile indivi­duale păreau inoportune. Mâncarea, căldura, îmbrăcămintea, aerul şi apa erau trebuinţi întotdeauna inoportune. Noroc cu criza asta de import, că altfel concubinajul PD-L-PSD ar fi trebuit să dea vina pe odioasa moştenire de la PNL şi nu se făcea. Multă vreme de acum înainte, tot felul de deştepţi din oficiu ne vor îndemna să stăm cuminţi la locurile noastre, să nu venim cu soluţii individuale, fiindcă se îngrijeşte nenea statul de noi toţi.

Când statul se ambiţionează să aibă grijă de toţi, e sigur că va avea de pierdut fiecare în parte. A început Festivalul Naţional "Cântarea Crizei", în regia de largă recunoaştere naţională a două partide cu interese gemene: românii trebuie să stea liniştiţi la locurile lor, fiindcă nu e momentul să se agite.

Ce-i interesant e că, odată înfrăţiţi la in­te­rese, purtătorii de cuvânt ai celor două formaţii concubine au şi început să le re­pro­şeze jurnaliştilor şi comentatorilor de televizune că stârnesc ţara, că se grăbesc să exprime păreri, înainte ca partidele de la putere să se pună de acord asupra a trei chestiuni ţinând de esenţa unei demo­craţii cu 70% majoritate parlamentară: Când e momentul? Pentru ce e momentul? Cine ne spune că e momentul?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   momentul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de