Iarna beţivilor

Lupii tineri portocalii isi incalzesc scaunele, le potrivesc inaltimea. Schimba ghivecele, reorganizeaza secretariatele, agata vederile din Miami si potrivesc dupa grosime volumele enciclopedice. In sedin­te­le Executivului vorbesc putin, la obiect, dupa modelul p.m.-ului, si folosesc in draci cu­van­tul tembel prioritizare. Le disci­pli­neaza gandirea. Rod al cursu­rilor efectuate in State sau al supermaste­ratelor ciugulite pe plaiurile ba­natene, stiut fiind ca universita­tea din orasul lui Falca a dat patriei o enorma stralucire academica.

Limbajul este lemnos dar sincer, gramatica usor nesigura, dar peste nivelul Igas. Mai e timp. Marile declaratii nu s-au produs. Cu exceptia debutului premierului, care, in expunerea judeteana de la lopata, a admonestat lenesii natiunii, dandu-le vestea ca, gata, nu mai tine, nu vor mai fi platiti de stat pentru trandavia lor. Spi­ciul a avut ecoul scontat, dar nu suficient. Amortiti de foame si frig, puturosii de 90 si ceva de ani n-au prins maretia clipei.

Pana la marile reusite ale guvernului de 30 de ani, greul ma­rilor adevaruri politice a ramas tot in carca batranilor lupi. A celor care au scos tara de la ananghie si au dat-o pe mana noului val, in armonie cu strigarile hotarate ale viermilor si ciumpalacilor. Asadar, musculosii portocalii profita de viata. Mai intai, Boc. Sperand ca intr-o zi sa prinda un loc in colt, la Capatos, lipit de Cruduta, part-time ca asistent tv, Emil isi dezvaluie cu talent rotunjimile, aspirand si la un interviu taios, la Maruta. Cand e pus insa la cravata, premierul-erou nu mai conteneste cu lauda de sine. Miroase frumos, a bine, a fan proaspat de Rachitele. Europa e pe vecie side­rata de izbanzile pilonilor Ialomitianu, Branconaj, Ariton-beton, Elena-Vuit­ton...

Si continuarea. Cum tru­pa zvapaiatului Boc a lasat astora mici o economie teapana, e de datoria lor, vorba marelui Seneca, sa-si arate talentele. Sa pro­mita si pe mama, si pe tata pentru ca visul veteranilor portocalii – recastigarea alegerilor – sa prinda viata. Din formatie, cel mai tare e batranul si marea, deputatul sef Mircea-Nicu Toader, os de na­vrom-ist. Legatura spirituala intre generatii. Bagat in seama cu prilejul troienelor, a dat din bezna omuletului perla iernii: cei mai multi dintre cei rapusi de codul rosu erau manga. Turta. Trasneau a slibovita si votca saniuta. Un prim sondaj facut din barfe pedeliste si suflat gura la gura i-a confirmat banuiala prinsa din aerul expirat: decedatii aveau o alcoolemie iresponsabila. Erau cri­ta. Isi bateau joc de noua guvernare. Ca si in cazul Basescu, portocaliul a furat-o, insa, de la cine credeti? De la Arafat. Care tot nu se potoleste. La intrebarea privind cauza deceselor, Arafat a raspuns ca un om normal: sa asteptam rapoartele medicilor legisti.

Romania care nu le convine e compusa din viermi, inepti, decedati etilic. Nimic nou. Apelul lui MRU la lenesii neamului apare ca o continuare fericita a biruintelor echipei lui Dezbracatu.