x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iarna, la Braila e mai frig dupa colt

0
Autor: Tudor Octavian 06 Ian 2007 - 00:00
Iarna, la Braila e mai frig dupa colt


UN ANUNT in vitrina unei cofetarii: "Angajam scriitor temporar de torturi". Ce-i acela un scriitor temporar inteleg. E opusul lui scriitor definitiv. Si un pic altceva decat scriitor partial. Care, la randu-i, trimite la formula scriitor total. Fapt ce inseamna c-ar exista si scriitori totali de torturi. Sau, ma rog, permanenti. O intreb pe una din fetele din cofetarie ce-i cu anuntul, si ea imi spune c-au avut o comanda de 200 de torturi mici de la o firma si ca scriitorul lor de torturi a scris pe toate "La Multi Ani!". Temporarul va da un examen partial de ortografie cofetareasca.

DAC-AS AVEA O IMPUTERNICIRE in absolut, as umple pentru cateva zile toate galantarele Romaniei numai cu gaturi si ghiare de pui. Iar celor mai vajnici nostalgici ai vremurilor bune de odinioara le-as oferi, la alegere, si oase bine razuite de carne. Ghiare si gaturi "frumoase", asa cum mi-a oferit mie, intr-o dupa-amiaza a anului 1987, o alimentareasa grasa si multumita de soarta. "Da’ de ce nu va plac - m-a intrebat imbuibata - , ca toata lumea a cumparat azi. Ia uitati ce frumoase sunt!" A fost una din cele mai mari umilinte pe care le-am indurat. N-am fost in stare sa ma revolt nici la reprosul cinic al unui neam prost, caruia comunismul ii garanta, tocmai fiindca slujea un intreg sistem de neamuri proaste, imbuibarea. Ai dracului intelectuali, le dai ghiare si gaturi frumoase, iar ei tot stramba din nas!

LA BRAILA sunt in uz o seama de zicatori locale, fara nici un inteles in alte orase. Se spune ca, la Braila, iarna e mai frig dupa colt. Dupa care colt, te intrebi, si de ce e mai frig dupa colt? Nu e zicatoarea intregului oras, ci doar a celor care n-au casa cu fata spre Dunare. Dupa colt, adica acolo unde casele au fatada spre Dunare, se simte aerul inghetat venind dinspre fluviu.

MA UIT IN PREAJMA SARBATORILOR de iarna la un concurs de sarituri cu schiurile de la trambulina, in Germania. Habar n-am cine-s favoritii, nu sunt la curent cu performantele, iar la emisiunile cu sporturi de iarna privesc doar cand am timp si nu gasesc un program mai bun. Cu toate astea, dupa un rand de sarituri, m-am fixat pe un finlandez si doresc insistent ca el sa castige. La sfarsitul concursului, finlandezul, in care mi-am investit toata nevoia mea de absolut, castiga detasat, umilindu-si adversarii, care nici ei nu-s de colea. Explicatia pasiunii mele de moment e ca imi proiectez vechi dorinte de intaietate in niste necunoscuti. Dar dorinte din copilarie si din liceu, cand nu voiam doar sa fiu primul, ci sa si zdrobesc concurenta, sa-mi pun piciorul pe gatul ei, ca gladiatorii. Intelepciunea e atunci cand fac altii lucruri pe care educatia te opreste sa le mai faci tu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de