x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ibricul albastru

0
Autor: Tudor Octavian 08 Noi 2007 - 00:00
PICTORUL C. FIERBEA CAFEAUA, pentru el şi pentru oaspeţi, intr-un ibric albastru de tinichea, pe care nu-l mai spălase de unsprezece ani. In principiu, avea dreptate: ce rost avea să-l spele, dacă nu-l folosea decăt pentru cafea? Numai că principiul e una şi reacţia la principiu alta. Ibricul acela albastru apare in mai multe naturi moarte de ale pictorului şi, in toate, coada lungă şi ruginită cade aiurea in compoziţie. Am văzut, intr-o consignaţie, un tablou de-al său, avănd in prim plan ibricul, şi pe loc m-am simţit iertat de o ipocrizie. Artistul fiind mort de multă vreme, nu mai era nevoie s-o fac pe rafinatul şi să-i laud fixaţiile. Pentru cei care-i erau apropiaţi, ibricul, care nu fusese spălat niciodată, conta ca legendă. Legendele insă-s de mai multe feluri, iar majoritatea sunt perisabile. Omul a ostenit in atelier o viaţă intreagă şi tot ce a rămas după el e povestea fără aureolă a unui obicei de troglodit.


CĂND E FURTUNĂ, blocul in are locuiesc se tănguie, schiaună, fluieră, face ca toţi dracii. Noaptea indeosebi, dacă mai şi plouă, iar stropii răpăie in ferestre, geamătul blocului e lugubru. Ai sentimentul că te afli la capătul lumii şi oraşul işi jeleşte sfărşitul. Un arhitect mi-a explicat că e vorba de un turbion care se naşte din curbura clădirii, şi că in alte părţi e chiar mai rău. Dar ce poate fi mai rău la un bloc decăt să se tănguie ca un om uitat de toţi sub dărămături?


INDIVIZII CATASTROFICI, care, cănd călătoresc cu avionul, nu vorbesc decăt de terorişti, incendii la bord şi explozii la aterizare. Deşi in avion li se pot intămpla multe alte lucruri tare urăte de natură să le otrăvească ani mulţi din viaţă. De exemplu, să-i taie o diaree şi să n-apuce să ajungă la timp in toaletă. Iar după asta, să-i privească lumea pe toată durata excursiei, indiferent dacă urcă in Turnul Eiffel sau vizitează Luvrul, ca pe nişte inşi pe care ii poate apuca oricănd o păntecăraie de toată frumuseţea.


UN AMIC imi spune că a cumpărat una din cărţile unui prozator in vogă, dar că el obişnuieşte s-o citească doar cănd se duce la toaletă: Probabil că-i un scriitor bun, de vreme ce editura ii face o publicitate atăt de susţinută, insă n-apuc niciodată să citesc mai mult de două pagini. Din cauza stomacului, vreau să spun. Am un stomac foarte sănătos. La autorii ăştia moderni, e recomandabil să ai probleme cu stomacul şi să stai mai mult timp pe veceu. Măcar legi lucrurile de la o zi la alta. Dar eu, din două pagini, ce să ţin minte? Sunt mult prea sănătos pentru romanele care se scriu azi.


IN CURĂND, spune o doamnă care se miră căt de mari sunt ardeii graşi modificaţi genetic, o să avem cireşe căt bostanii.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de