Împărţirea jucăriilor

Mamelor de la Fabrica de Confecţii le-a fost adus ca ajutor umanitar un camion cu 40.000 de jucării electronice. Pachetele sunt distribuite de o societate de binefacere. Vestea a stârnit tulburare prin toate secţiile. De ieri după-amiază, când s-a anunţat ajutorul, lumea discută numai şi numai despre cum ar trebui împărţite jucăriile.• Ion Cristoiu

Moto:“Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘

Mircea Badea, realizator tv

Mamelor de la Fabrica de Confecţii le-a fost adus ca ajutor umanitar un camion cu 40.000 de jucării electronice. Pachetele sunt distribuite de o societate de binefacere. Vestea a stârnit tulburare prin toate secţiile. De ieri după-amiază, când s-a anunţat ajutorul, lumea discută numai şi numai despre cum ar trebui împărţite jucăriile. Există mari temeri că se vor face aranjamente din care unii vor ieşi avantajaţi. Există şi îngrijorarea că pachetele nu vor ajunge la toţi. O specia­listă în tivuri susţine că le-a văzut ea când s-au descărcat din camion. Se avansează soluţii. Unii pledează ca împăr­ţirea să se facă pe secţii. Delegata, aleasă din rândul muncitoarelor de încredere, ar urma să preia jucăriile conform listei şi să le dea la încheierea programului. Puţini inşi au însă încredere în delegate. Au mai fost situaţii asemănătoare, când delegatele s-au ales cu lucurile cele mai bune. Data trecută, de exemplu, a sosit în fabrică un camion cu ajutoare din Germania. Flori, cuvântări, televiziune, mă rog, tot tacâmul. Delegatele au luat în primire cadourile: chiloţi puşi la dispoziţie de societatea de binefacere Christiana. S-a făcut, în prealabil, o listă cu măsurile dorite de fiecare. Unele voiau chiloţi mai mari, altele mai mici. Nu puţine luau cadoul pentru fetele lor, studente sau eleve. Fiecare şi-a primit aşadar chiloţii doriţi. N-a fost nici un incident. Nu s-a manifestat nici o nemulţumire. Scandalul a izbucnit abia peste câteva zile, când, la vestiar, muncitoarele de la Gulere-cămăşi au observat că delegata avea altfel de chiloţi decât ele: mai frumoşi, mai interesanţi şi, pe deasupra, din bumbac. Zadarnic a încercat ea să le spună că nu era vorba de chiloţii puşi la dispoziţia româncelor cu atâta generozitate de Socie­tatea Christiana, ci de alţii, aduşi de cineva din Franţa. – Păi, când a fost bărbatul tău în Franţa?, o întrebară femeile, cum era şi firesc, pe delegată. Biata femeie se află la înghesuială. Cum să le spună că chiloţii nu-i avea de la bărbatu-său, ci de la altcineva, care nu era altul decât tinerelul şi seducătorul ingi­ner-şef de secţie?

După multe discuţii se acceptă princi­piul: mers la faţa locului. Astfel că reprezentanţii societăţii de binefacere au şovăit un pic înainte de a intra pe porţile întreprinderii. În curte îi aşteptau peste o mie de femei. Cu toatele extrem de agitate. Nu era deloc sigur dacă respectivele îi aşteptau ca să-şi ia în primire cadourile sau să-i sfâşie. Şi, între noi fie vorba, temerile lor erau cât pe-aci să se adeverească. Cele o mie de femei înconjurară camionul. Primul pachet merse în ordine. De la al doilea începu însă balamucul. Rândurile din spate împinseseră pe cele din faţă. Acestea n-avură încotro şi săriră pe platformă. Femeile rămase jos crezură că vor să le ia pachetele cele mai bune. Se răzbunară din plin peste câteva minute, când cele de pe platformă începură să coboare cu pachetele în braţe. Nici una n-apuca să pună piciorul pe pământ. Prinsă în braţe de cele de jos, era trasă de păr până mai încolo, trântită la pământ şi ţinută de mâini şi de picioare. După ce i se lua pa­chetul, jucăria din el făcea şi ea, la rându-i, obiect de dispută. Mai multe mame şi-o doreau pentru fiecare. Jucăriile umblau dintr-o mână într-alta. Unele cădeau pe jos. În ne­bunia stârnită, maşinăriile se puseră în mişcare. Trenuleţele alergau pe şine. Maca­ralele dădeau ritmic din cap. Un cocoş de oţel inoxidabil deschise ciocul şi făcu un cucurigu electronic.

În câteva minute nici o jucărie nu mai era întreagă.

Şi, totuşi, femeile erau mulţumite. Un tânăr urcat pe platformă filmase totul.

Asta înseamnă că diseară aveau să le dea la televizor!

Miliardara la Paris. Ioana Carambuş, nevasta omului de afaceri Sorin Carambuş, îmbogăţit în urma unei afaceri uriaşe cu bibilici, a venit la Paris să petreacă Revelionul. Româncă bogată fiind, s-a gândit că trebuie să dea gata întreaga parte feminină a Franţei. În acest scop şi-a pus pe ea tot ce are mai scump prin casă: brăţările, căciula din China, manşonul şi, evident, blana. La Paris, blănuri scumpe au numai miliardarele. Din acest punct de vedere, Ioana se putea mândri că aparţine acestei categorii. Numai că ea nu ştie un lucru: miliardarele îşi pun blana doar pentru cât să coboare din limuzină şi să intre în hotelul ultraluxos.

Mândră nevoie mare, Ioana a început să-şi plimbe blana pe stradă, prin metrou, prin parcurile pustii, străbătute doar de negri flămânzi şi obraznici, ba chiar şi pe la Tati. Peste tot, cei întâlniţi în cale, femeile mai ales, întorc capul după ea. Ioana e sigură că o invidiază şi se înfoaie şi mai tare. Numai că parizienii n-o invidiază, ci o suspectează. Îşi spun văzând-o: e o miliardară excentrică, joacă într-un film sau e o hoaţă. Prima şi ultima variantă par îndoielnice. – Da, joacă într-un film, cad de acord cei mai mulţi.