x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

În forţă

0
Autor: Roxana Roseti 17 Feb 2008 - 00:00

Păuniţa Ionescu făcea furori în România cu vocea ei prin anii ’70. O voce uriaşă, o manieră interpretativă foarte apropiată de cea a solistelor afro-americane.



Păuniţa Ionescu făcea furori în România cu vocea ei prin anii ’70. O voce uriaşă, o manieră interpretativă foarte apropiată de cea a solistelor afro-americane. Putea cânta ore în şir. Primul gând este acela că imediat a fost cooptată de tele­viziune. “Nici gând”, se amuză ea copios. De ce? Avea fundul prea mare! În ’90 a plecat din România în Germania. Iar acolo fundul ei nu a mai contat. “În Occident nu te ajută nimeni, te ajuţi singur. Dar în momentul în care le-ai demonstrat că poţi să faci ceva, atunci vin. Vine şi presa, vine şi televiziunea, vin toţi. Dar întâi tu trebuie să le demonstrezi că îţi croieşti un drum singur. Acolo nu există pile. Talentul nu este singurul criteriu de a ajunge sus, îţi trebuie foarte multă minte, foarte multă diplomaţie, multă educaţie. Fără muncă degeaba ai talent. Nu trebuie să laşi ta­lentul să se risipească. Trebuie să munceşti şi să faci ceva cu acest talent, cu acest dar pe care ţi-l dă Dumnezeu.” Fără să vrei şi fără nici o legătură cu declaraţiile admirabilei doamne, îţi vine în minte Brâncuşi. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas în ţară, la… mâna noastră? Marţi, 19 februarie, este ziua lui de naştere. Şi tot la 19 februarie, Jurnalul Naţional de duminică împlineşte doi ani. Se spune că până şi războaielor le e jenă să înceapă duminica, însă la 3 septembrie (duminica) 1939, Marea Britanie şi Franţa declarau război Germaniei. Dar să uităm de războaie şi să citim cu motoarele rulate la maxim, ce anulează metabolismul lent, despre oameni deosebiţi, minuni ale lumii, cărţi interesante, despre câte în lună şi în stele, pentru că, nu-i aşa, trebuie să începem săptămâna în forţă!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de