x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

În spate, la Brâncuşi

0
Autor: Tudor Octavian 28 Oct 2008 - 00:00

Scriitorul de la pagina 3
În străinătăţi, românii îşi dau întâlnire, ca acasă, în Centru. La Paris, românii îşi dau întâlnire "în faţă la Notre Dame" şi "pe scări, la Brâncuşi". Cum toată lumea ştie că Notre Dame e o catedrală, randevuurile "pe scări, la Brâncuşi" sau "în spate, la Brâncuşi, la berărie" obligă la unele precizări.



Muzeul-atelier Brâncuşi aparţine Centrului de artă modernă şi contemporană Georges Pompidou, la fel de faimos astăzi în traseele turistice ca şi catedrala. Unui ignorant, o precizare de genul "ne întâlnim la Brâncuşi, lângă Pompidou", normală pentru românii parieni, nu-i spune nimic, dar unuia mai puţin ignorant îi sună ciudat, fiindcă şi sculptorul, şi fostul prezident sunt duşi într-o lume mai dreaptă şi mai bună. Foarte puţini sunt cei, care, dându-şi întâlnire în preajma sau la intrarea în Atelierul Brâncuşi, îl şi vizitează. Când un român s-a familiarizat cu locul şi cu mereu aglomeratul platou "din faţă, de la Pompidou", numele sculptorului apare, în formulări care sună cam necuviincios. O cafenea e situată "în spatele lui Brâncuşi". O alta, unde vine la un taifas artistic tinerimea, e "pe strada care dă în Brâncuşi". Un magazin cu CD-uri şi o librărie se găsesc "cum ieşi din Brâncuşi, în stânga". Iar dacă vrei să mănânci ieftin, în apropiere "de la Brâncuşi niţel mai încolo" există şi o locantă cu autoservire. Trebuie s-o dibuieşti însă, dacă nu ţi se spune că trebuie să stai "cu spatele la Brâncuşi", ca s-o vezi. Dacă vii mai devreme la întâlnire şi ai chef de o contemplaţie, ca atâţia alţii care se lungesc pe unde apucă, cel mai bine e să "te reazemi de Brâncuşi". După ce se prăjesc la soare, sprijiniţi într-un umăr sau cu spatele de zidul protector şi înalt al Atelierului, turiştii din toate colţurile lumii sunt pozaţi de prieteni sau de amatorii de fotografii-suvenir. Şi astfel, lumea se umple de vederi de tipul "eu, cu Brâncuşi în spate" sau "eu, la scări, la Brâncuşi". Românilor, care văd Parisul a doua sau a treia oară, le place să revină în locurile pe unde au mai fost. Ce zici, mamă, o întreabă soţul pe soţia care are întotdeauna ultimul cuvânt, bem o bere la Brâncuşi? Sau: Hai să-ţi mai cumperi nişte chestii femeieşti de acolo, de la Brâncuşi! De atâta întrebuinţare, în contexte care n-au în nici o privinţă de a face cu opera sa, numele de Brâncuşi ar trebui să sufere. Cu toate acestea, se instituţionalizează, şi chiar persoanele care habar n-au că-i român şi mare sculptor i-l pronunţă cu o aleasă evlavie culturală. Nu-i puţin lucru să fi ajuns într-o viaţă de om să bei o cafea unde o beau şi americanii cu bani mulţi, acolo, "în spate, la Brâncuşi".
Citeşte mai multe despre:   editorial,   brancusi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de