x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Înşelătorul amor al lui Traian Băsescu

0
Autor: Ion Cristoiu 16 Feb 2009 - 00:00

NESFÂRŞITA DESTRĂMARE A PSD ● Bunăvoinţa faţă de liderii PSD e una dintre cele mai mari viclenii ale lui Traian Băsescu. Graţie acesteia, liderii PSD distrug încetul cu încetul partidul. Graţie acesteia, liderii PSD fac afaceri fără nici o temere.



La o emisiune Zig-Zag de pe Antena 3 din ultimele zile ale campaniei electorale, Mircea Geoană îşi prezenta ca un enorm avantaj capacitatea sa de a nu reacţiona imediat şi pe faţă la scuipăturile celorlalţi colegi. Am fost de acord la vremea respectivă cu Mircea Geoană.

Într-adevăr, graţie acestei arte, nu nu­mai că domnia sa a supravieţuit în fruntea PSD din aprilie 2005 încoace, deşi mulţi îi dădeau zile puţine în acest post, dar, mai mult, PSD a reuşit să ţină la un loc toate grupările din partid. Şi gruparea lui Ion Iliescu, şi cea a lui Adrian Năstase, şi cea a lui Miron Mitrea. Ce n-a realizat nimeni – nici eu, desigur – e faptul că această ţinere la un loc a mai multor gru­pări aflate în conflict semăna izbitor cu ţinerea la un loc a re­pu­blicilor în fosta URSS. Istoria ne-a ară­tat că URSS a su­pra­vie­ţuit câtă vreme re­pu­bli­cile cu interese di­vergente au fost ţinute la un loc prin auto­ritatea Centrului. În clipa când aceas­tă autoritate a dis­pă­rut, pentru ţinerea la un loc a atâtor republici ar fi fost nevoie de im­plemen­ta­rea unui sistem de relaţii democratice. Cum acesta nu s-a găsit sau n-a funcţi­o­nat, URSS s-a spart. În chip ase­mă­nă­tor, PSD a reuşit să ţină la un loc mul­tele gru­pări divergente prin autoritatea unor lideri precum Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Venit în aprilie 2005 în fruntea parti­du­lui, Mircea Geoană a re­nunţat (nici n-avea calităţile pentru aşa ceva) la conducerea de tip mână de fier. Pentru ca PSD să rămână totuşi unit s-ar fi impus ca rela­ţi­ile dintre diferitele gru­pări să fie reglementate strict de statutul partidului. Altfel spus, decizii cruciale, cum a fost, de exemplu, măsura de suspendare a pre­şe­din­telui sau cea de parti­ci­­pare la guver­na­re, să fie luate în urma unor confrun­tări statutare din partid. N-a fost aşa. Mircea Geoană a continuat să-şi impu­nă deciziile în stil personal, fără a le pune în discuţia organelor de conducere colectivă. Numai că, în timp ce Ion Iliescu şi Adrian Năstase făceau asta prin poziţii publice dure, dar clare, Mircea Geoană a dus politica jocurilor de culise. O simplă radiografie a destinului PSD din aprilie 2005 ne dezvăluie un lung şi incredibil şir de alianţe făcute şi desfăcute de Mir­cea Geoană cu diferitele grupări din partid. Pentru a-şi impune o decizie azi, Mir­cea Geoană se alia cu gruparea de la Cluj. Pentru a-şi impune o altă decizie mâi­ne, se alia cu gruparea Vanghelie, adversă a grupului de la Cluj. Câtă vreme partidul nu se afla la putere, acest stil nu şi-a arătat slăbiciunile. Chiar dacă susţinerea în Parlament a guvernului Tăriceanu a oferit liderilor PSD ceva din avantajele Puterii, nu putem vorbi de deţinerea Pu­terii depline înainte de noiembrie 2008.

Drept urmare, diferitele grupări din par­tid n-ajunseseră să-şi calce reciproc interesele. Odată ajuns la guvernare, PSD s-a confruntat cu o accentuare dramatică a bătăliei pentru influenţă. Pentru că acum a avea influenţă în PSD înseamnă a avea influenţă la nivelul Puterii. Miza confruntărilor dintre grupări rămâne plasarea unui om într-un post sau ob­ţi­ne­rea unei afaceri pentru clientela po­li­ti­că.

Mai e însă ceva care a dus la o accentuare a divergenţelor dintre grupări până la începutul destrămării: brusca transformare a lui Traian Băsescu faţă de PSD. Până la crearea Coaliţiei PD-L – PSD, grupările din partid erau unite prin poziţia faţă de Traian Băsescu. Preşedintele ataca sistematic PSD. Preşedintele îi ameninţa pe liderii PSD cu DNA. Preşedintele îi dădea pe liderii PSD pe mâna trusturilor de presă din slujba sa. Acum, Traian Băsescu e numai lapte şi miere cu PSD. Liderii partidului nu mai văd nici un pericol dinspre Cotroceni. Drept urmare, ei au ajuns să se confrunte în deplină libertate. Noi credem însă că se iluzionează în ce-l priveşte pe Traian Băsescu. Bunăvoinţa sa de acum e înşe­lă­toare. Traian Băsescu nu va uita niciodată că liderii PSD l-au făcut să ajungă primul şi poate ultimul preşedinte suspendat din istoria României şi singurul din Euro­pa civilizată. Şi un preşedinte mai puţin răzbunător n-ar ierta aşa ceva, d-apoi Traian Băsescu, cel care a declarat în dese rânduri că nu uită niciodată. Bunăvoinţa faţă de liderii PSD e una dintre cele mai mari viclenii ale lui Traian Băsescu. Graţie acesteia, liderii PSD distrug încetul cu încetul partidul. Graţie acesteia, liderii PSD fac afaceri fără nici o temere.

În tot acest timp, mimând bunăvoinţa, ba chiar şi amorul, Traian Băsescu se înarmează. Cu dosare penale. Cu informaţii compromiţătoare. Şi, când le-o fi lumea mai dragă, liderii PSD vor fi loviţi în moalele capului.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   psd,   geoană,   liderii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de