x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ideea

0
03 Mar 2005 - 00:00

Cand scrii la ziar sau apari la televizor, multi oameni se simt partasi la munca ta. Ceea ce e bine. De fapt, chiar sunt partasi.

Fara cumparatori, negustorii se lasa de meserie. Unii cititori sau telespectatori merg mai departe cu implicarea si vin cu idei. Ceea ce e foarte bine. Ideile sunt ca graul.

Toti taranii seamana grau, insa numai la cativa hambarul e plin tot anul si painea creste mare. Ideile oamenilor care te opresc pe strada sa ti le ofere pot fi minunate, si totusi tu sa nu fii cel mai rodnic ogor. E ca in dragoste: pentru idei e nevoie de cel putin doi. Si tot ca in dragoste, ruptura se intampla din te miri ce. Tin minte toate fetele pe care le-am iubit, dar nici unul din motivele pentru care ne-am despartit.

Greul vine mai ales de la cei care, la randul lor, se ocupa cu ideile. Par foarte bucurosi ca pot sa-ti spuna ce idee tocmai le-a trecut prin cap. Si, in acelasi timp, nelinistiti ca le-ai putea-o fura.

Ideea amicului care m-a abordat sa-mi spuna ce i-a trecut lui prin cap era ca, uitandu-te atent la persoanele din jur, poti ghici muzica preferata a fiecareia. Care persoana e mare iubitoare de manele, care de Gica Petrescu si care de Vivaldi. Un vechi proverb spune ca tot ce ti-e scris in frunte ti-e pus. Mergand mai departe cu ideea, inseamna ca scrie pe fruntea noastra ce muzica ascultam, ce mancare ne place si ce fel de prieteni avem. Scrie tot. Ideea amicului - ca poti ghici genul de muzica agreat de un om dupa infatisarea lui - nu era tocmai noua. Candva, ea a avut un autor, dar azi ideea pluteste, ca sa zicem asa, in aer.

Povestea cu amicul plin de idei are si o continuare. De cate ori ne vedem, ma previne: "Sa nu-mi furi ideea. Atata iti spun!". Ar trebui sa-l rog sa-si tina ideile acasa, daca vrea sa nu fac pui la altii. Insa n-o fac. N-are sens. Multi oameni se tem sa nu piarda sau sa li se ia ceea ce nu au.

Inceputul povestii e in alta parte. Prin 1970, un boxer care scria si reportaje la un ziar m-a bumbacit fiindca auzise ca as fi publicat o povestire dupa o idee care-i apartinea. Dupa ce m-a batut, au urmat lamuririle: nu eram eu hotul, iar el nu stia ce-i venise sa ma loveasca. De obicei isi rezolva neintelegerile cu o injuratura sau un scuipat. Ca sa-mi arate ca nu-mi purta pica, pentru ca il adusesem in situatia sa-mi dea niste pumni, m-a pus in garda: Sa nu te atingi niciodata de ideile mele, c-ai vazut ce se-ntampla!

Sunt norocos, i-am spus, ca nu ai idei de romane. Una e sa-mi strambi nasul ca hot de nuvele, si alta e sa ma desfigurezi ca jefuitor de trilogii.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   ideea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de