Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ceauşescu trebuia impuşcat fie şi numai pentru faptul că ne-a lipsit de cafea. De ce trebuia ca romănii să nu bea cafea n-am inţeles, iar ce-i şi mai interesant e că nu mi-am propus să inţeleg. Multe lucruri bizare, cănd durează prea mult, incep să pară fireşti. Un alt efect al absurdului e că produce, la răndu-i, durată. Iată că abia după 17 ani incep să mă intreb ce motive avea Ceauşescu să facă din cafea o chestiune de ideologie?
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ceauşescu trebuia impuşcat fie şi numai pentru faptul că ne-a lipsit de cafea. De ce trebuia ca romănii să nu bea cafea n-am inţeles, iar ce-i şi mai interesant e că nu mi-am propus să inţeleg. Multe lucruri bizare, cănd durează prea mult, incep să pară fireşti. Un alt efect al absurdului e că produce, la răndu-i, durată. Iată că abia după 17 ani incep să mă intreb ce motive avea Ceauşescu să facă din cafea o chestiune de ideologie?
Că era o problemă de ideologie o dovedeşte faptul că inlocuitorii cafelei deveniseră o preocupare de stat. In toată lumea, cafeaua e atăt de ieftină, incăt e o nerozie să dezvolţi o industrie de surogate. Pachetul cu nechezol, cum i se spunea in popor amestecului de cafea cu substituienţi, care ne făceau o naţiune de băşinoşi, costa mai mult decăt pachetul de cafea naturală. Şi atunci, de ce se incăpăţăna dobitocul de Ceauşescu să nu importe cafea? Astăzi mi-e limpede de ce. Ca să n-avem nici o indoială cum de altfel spuneau şi versurile unui poet de protocol - că Partidul era in toate. Chiar şi in cafea. Acum, nu c-aş fi un băutor de cafea cu o practică şi o teorie foarte rafinată a obiceiului, dar ideea că un om işi face din interziceri, deşi acestea n-au nici o raţiune, un program de viaţă, mă umple de furie. Ceauşescu nu făcea insă nimic degeaba. El ştia că, la foamete, există o soluţie. Cănd nu poţi să-i dai norodului măncare, ii tai cafeaua. Sau ii raţionalizezi sarea. Nu contează că ţara are atăta sare căt să ţină cu ea un continent. Efectul e şi mai drastic cănd omul nu vede răspunsurile la intrebările cele mai simple. Ceauşescu ura cafeaua, fiindcă ştia că n-o putea interzice cu totul.
Intr-un timp, plăteam pentru un pachet de Wienner Cafe căt pentru mai multe kile de carne. Nu aş fi avut de unde să cumpăr cu banii aceia carne, dar o făceam aşa, de-al dracului. Şi nu atăt să-i fac in ciudă dobitocului, căt pentru a mă detaşa de filozofia de invinşi a unor vecini. Dacă tot e să n-avem spuneau ei, cu aerul că deţin secretul sărăciei demne , măcar să nu avem toţi!
Comunismul stabilea interdicţii tămpite, ca să priceapă tot cetăţeanul că ii stă in puteri şi in interese să intervină brutal pănă şi in ordinea naturală a lucrurilor. Că, de exemplu, nu numai că putea să nu dea deloc apă caldă iarna la blocuri, dar că, fără un motiv logic, putea să dea numai apă clocotită.
Libertatea se deprinde greu. Unii mor fără să inţeleagă ce inseamnă să ai de unde alege şi pentru ce opta. Pănă prin 1994, deşi puteam să incerc toate soiurile de cafea din comerţ, am continuat să cumpăr şi să beau anonima şi indigesta Wienner Cafe.
Ceauşescu trebuia impuşcat fie şi numai pentru faptul că ne-a lipsit de cafea. De ce trebuia ca romănii să nu bea cafea n-am inţeles, iar ce-i şi mai interesant e că nu mi-am propus să inţeleg. Multe lucruri bizare, cănd durează prea mult, incep să pară fireşti. Un alt efect al absurdului e că produce, la răndu-i, durată. Iată că abia după 17 ani incep să mă intreb ce motive avea Ceauşescu să facă din cafea o chestiune de ideologie?
Că era o problemă de ideologie o dovedeşte faptul că inlocuitorii cafelei deveniseră o preocupare de stat. In toată lumea, cafeaua e atăt de ieftină, incăt e o nerozie să dezvolţi o industrie de surogate. Pachetul cu nechezol, cum i se spunea in popor amestecului de cafea cu substituienţi, care ne făceau o naţiune de băşinoşi, costa mai mult decăt pachetul de cafea naturală. Şi atunci, de ce se incăpăţăna dobitocul de Ceauşescu să nu importe cafea? Astăzi mi-e limpede de ce. Ca să n-avem nici o indoială cum de altfel spuneau şi versurile unui poet de protocol - că Partidul era in toate. Chiar şi in cafea. Acum, nu c-aş fi un băutor de cafea cu o practică şi o teorie foarte rafinată a obiceiului, dar ideea că un om işi face din interziceri, deşi acestea n-au nici o raţiune, un program de viaţă, mă umple de furie. Ceauşescu nu făcea insă nimic degeaba. El ştia că, la foamete, există o soluţie. Cănd nu poţi să-i dai norodului măncare, ii tai cafeaua. Sau ii raţionalizezi sarea. Nu contează că ţara are atăta sare căt să ţină cu ea un continent. Efectul e şi mai drastic cănd omul nu vede răspunsurile la intrebările cele mai simple. Ceauşescu ura cafeaua, fiindcă ştia că n-o putea interzice cu totul.
Intr-un timp, plăteam pentru un pachet de Wienner Cafe căt pentru mai multe kile de carne. Nu aş fi avut de unde să cumpăr cu banii aceia carne, dar o făceam aşa, de-al dracului. Şi nu atăt să-i fac in ciudă dobitocului, căt pentru a mă detaşa de filozofia de invinşi a unor vecini. Dacă tot e să n-avem spuneau ei, cu aerul că deţin secretul sărăciei demne , măcar să nu avem toţi!
Comunismul stabilea interdicţii tămpite, ca să priceapă tot cetăţeanul că ii stă in puteri şi in interese să intervină brutal pănă şi in ordinea naturală a lucrurilor. Că, de exemplu, nu numai că putea să nu dea deloc apă caldă iarna la blocuri, dar că, fără un motiv logic, putea să dea numai apă clocotită.
Libertatea se deprinde greu. Unii mor fără să inţeleagă ce inseamnă să ai de unde alege şi pentru ce opta. Pănă prin 1994, deşi puteam să incerc toate soiurile de cafea din comerţ, am continuat să cumpăr şi să beau anonima şi indigesta Wienner Cafe.
