Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Steaua a avut mai întotdeauna parte de strat gros în presa sportivă de la noi. Dar nu întotdeauna atenţia presei pentru echipa din Ghencea a fost generată de subiecte neapărat serioase, de subiecte care creează audienţă graţie importanţei de caz.
Deseori, pelteaua a fost întinsă artificial, deseori, scamatorii jurnalisticii sportive au împachetat fum doar pentru că Steaua este ea însăşi un subiect care se vinde. Iar atunci când, întâmplător şi destul de rar, apare vreo fericită combinaţie între subiectele grele de interes şi apetitul pentru gargara excesivă e de belea. Steaua generează efecte torenţiale. Ei bine, venirea lui Victor Piţurcă la Steaua, plecarea lui Victor Piţurcă de la Steaua şi, apoi, venirea lui Ilie Dumitrescu în Ghencea au reprezentat momente de adevărată bogdaprosteală pentru scormonici.
Piţurcă a plecat a doua oară din Ghencea destul de tăcut. S-a rezumat doar la o replică ce-l viza pe Gigi Becali. Altfel o replică necesară, pe de o parte, şi binemeritată, pe de altă parte. Ilie Dumitrescu a profitat, fără vreo vină, de locul rămas liber, dar şi de construcţia începută de Piţurcă la Steaua. A profitat şi a rămas, normal, în prim-planul atenţiei. Am scris atunci că provocarea a fost mai puternică pentru Ilie Dumitrescu decât precauţia. Am înţeles aşadar că nu putea refuza oferta. I-am urat chiar şi succes. Sincer! Dar, nefiind un naiv, am mai spus că sunt prea bătrân pentru a mai crede că porcul zboară. Gândeam atunci că trecutul lui Ilie Dumitrescu în fotbal marchează certitudini de toată lauda. În acelaşi timp gândeam însă că prezentul său ca antrenor la Steaua trăieşte sub ameninţarea neprevăzutului, un neprevăzut care poate purta în ridurile sale şi surprize total neplăcute.
Debutul lui Ilie Dumitrescu la Steaua a fost cel puţin încurajator. şansa a fost de partea lui. Victoriile obţinute, victorii convingătoare, puteau deveni deja suport de bine pentru viitor. Dar aceleaşi victorii au avut darul de a-l încărca pe Ilie cu responsabilităţi în plus, responsabilităţi care se cereau gestionate cu înţelepciune. La chestia asta cu înţelepciunea Ilie a cedat. N-a gestionat bine relaţiile cu presa, a practicat faţă de jurnalişti o amabilitate subalternă şi, astfel, a căzut în capcana păcătoasei practici a ping-pong-ului informaţiei. Pârâcioşii au forţat până spre cea mai a dracului schimonosire nişte declaraţii ale lui Ienei şi ale lui Piţurcă şi i le-au prezentat lui Ilie ca atacuri la onoarea lui de meseriaş. Dacă Ilie s-ar fi abţinut, elegant, de la comentarii ar fi primit un merituos certificat de bună purtare.
Dar Iliuţă, necopt în astfel de parşivenii, a răspuns slobozind tot orgoliul din dotare. Şi rău a făcut. Fiindcă lucrurile nu se vor opri aici. Bumerangul lipsei de eleganţă loveşte când te aştepţi mai puţin. Piţurcă a spus, atunci când a venit la Steaua, că are nevoie de timp pentru a construi o echipă. Ilie spune că după numai trei jocuri echipa poartă deja amprenta decisivă a noului antrenor.
Cine credeţi că minte? Ienei spune că Steaua mai poartă încă amprenta lucrării lui Piţurcă. Ilie nu este de acord. Şi îi dă replică lui Ienei, folosindu-se de invenţia ghelbanilor pricinoşi care susţin că Halagian ar fi făcut echipa cu care Ienei a câştigat CCE. Polemicile pe care le-a declanşat total gratuit Ilie Dumitrescu sunt periculoase. Uneori chiar mai periculoase decât adversarii pe care el îi va întâlni pe terenul de joc.
