x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Imaginaţie

Imaginaţie

de Andrei Bacalu    |    06 Sep 2009   •   00:00

Ar fi suficient un mic efort pentru a pătrunde într-o lume, deocamdată închipuită, în care am putea controla maşinării complexe, jongla cu portocale şi chiar dactilografia, folosind numai puterea gândului. Dacă vi se pare un simplu subiect de SF va fi neapărat nevoie să vă revizuiţi opinia. La un seminar desfăşurat de curând într-un mare spital berlinez, Charite, a fost prezentată o "interfaţă creier - computer", numită simplu, BCI.

Ea ar permite utilizatorului de computere să-şi folosească gândurile în loc de tastatură, şoarece sau ecran sensibil la atingere. Nu e vorba de o noutate absolută. Dar dacă în trecutul foarte apropiat era nevoie de multe zile de antrenament pentru a obţine rezultate onorabile, acum se poate scrie un text în doar câteva minute. 

Nu, nu este vorba de telepatie ci de ceva mult mai banal, un fel de cască de baie. Asemănarea se opreşte aici. Îmbrăcată pe cap, casca este unsă cu un gel bun conducător de electricitate şi împodobită cu opt electrozi. Cabluri, inevitabil multicolore, realizează conexiunea cu computerul prin intermediul unui amplificator. Aici începe rolul creierului uman.

Pe un ecran aflat în faţa utilizatorului se derulează literele alfabetului, una câte una. Când apare cea dorită creierul produce un infim potenţial electric, cam de 15 microvolţi, de o sută de mii de ori mai slab decât o baterie de lanternă. Este de ajuns ca litera aleasă să fie înregistrată. Metoda se bazează pe vechea şi mult încercata tehnică a electroencefalografiei, pe scurt EEG. Semnalul vizual excită micile celule cenuşii din scoarţa cerebrală iar activitatea lor electrică este înregistrată.

Simplu? Nicidecum. Semnalul trebuie filtrat fiindcă nu doar literele de pe ecran pun în mişcare neuronii. Orice alt stimul, strănutul unui spectator, un pantof incomod, un bec care se stinge, poate stimula creierul. Farmecul metodei, de altfel încă destul de rudimentară, constă în faptul că deşi nu "citeşte" gândurile, poate izola şi amplifica tocmai ce este necesar.

Există în momentul de faţă peste 200 de grupe de cercetare care se ocupă de realizarea unui BCI mai eficient. Pe lângă "dactilografia mintală" dezvoltată de austriacul Christoph Guger a fost prezentat şi un joc cu biluţe colorate, puse în mişcare tot de gânduri. Este un spectacol tulburator, susţin iniţiaţii. Dar nici asta nu li s-a părut suficient celor care încearcă să ne ghicească intenţiile ascunse.

Fără a abandona utilizarea căştii de baie, cu electrozi cu tot, John-Dylan Haynes, o stea de primă mărime printre cititorii de gânduri, foloseşte imagini obţinute prin rezonanţă magnetică, relativ bine cunoscuta tehnică MRI. Comunicarea lui a stârnit senzaţie, pot fi prevăzute mişcările unui subiect cu aproape şapte secunde înainte ca acesta să le execute. Haynes a "văzut" ce buton va apăsa acesta după modificările în activitatea creierului.

Şi dacă nu vă impresionează prea mult, un grup de cercetători din Japonia a publicat în revista "Neuron" rezultatele unui studiu al creierului prin "tomografie funcţională". Ei au reuşit să descifreze modul în care mintea "citeşte" unele imagini. De aici şi până la vizualizarea viselor, iluziilor, dorinţelor, nu mai e decât un pas.

Ce se va întâmpla dacă vom putea într-o bună zi să conducem automobilul sau chiar să pilotam un supersonic folosind forţa gândului? Până una alta Pentagonul a investit câteva milioane de dolari în telepatie, mai exact în comunicare non-verbală. Proiectul, nume de cod "Silent Talk", va încerca să realizeze un sistem militar de comunicaţii care să folosească interpretarea semnalelor neurale în locul vorbelor.

Stiinţă sau ficţiune? Greu de dat un răspuns. Specialiştii care lucrează la Corporaţia MITRE din Virginia iau în râs tehnicile, spun ei "primitive", de control bazat doar pe gânduri. Ei susţin că tehnologiile necesare sunt doar la începutul lor iar cunoaşterea sistemului nervos central este încă insuficientă. Cât despre aplicaţii militare, va mai trece multă vreme până să putem vorbi serios despre ele.

Ne vom mulţumi oare numai cu jocurile cu biluţe controlate cu puterea minţii? Câştigă, se spune, jucătorul care reuşeşte să fie mai relaxat, folosind cine ştie ce tehnici vechi şi parţial compromise. Au apărut şi câţiva artişti de avangardă, ca Adi Hoesle care pictează şi sculptează folosind înregistrări EEG. Bântuie prin Europa o orchestră în care unele instrumente sunt controlate de activitatea electrică a creierului muzicanţilor. Ei poartă pe cap căştile de baie pe care le-am pomenit. Despre muzica lor nu se vorbeşte prea mult.

×
Subiecte în articol: editorial