Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Imagine thereâs no money..." era utopia lui Lennon. Opusul ei este coşmarul actual: există bani, dar sunt folosiţi fără cap.
"Imagine thereâs no money..." era utopia lui Lennon. Opusul ei este coşmarul actual: există bani, dar sunt folosiţi fără cap.
In urmă cu o lună, reducerea rezervelor minime obligatorii era iminentă. După şedinţa de luni a Consiliului de Administraţie al BNR, a rămas la fel: Consiliul a decis reducerea ratei dobănzii de politică monetară, dar menţinerea nivelului rezervelor. Analiştii au lăsat să se inţeleagă că aprecierea leului nu oferea altă variantă, bancherii se pregătesc să reitereze că rezervele obligatorii actuale sunt discriminatorii comparativ cu celelalte ţări europene, chiar cu vecini apropiaţi precum Bulgaria şi Ungaria.
Problema este insă alta. Nu e treaba BNR să susţină creşterea economică. Or, dobănzile in scădere şi aprecierea monedei exact asta fac: majorează preţul imobilelor, principalul motor de creştere al economiei. Din acelaşi motiv, băncilor pentru locuinţe le-au fost anulate rezervele minime obligatorii, şi probabil următoarea măsură va fi scutirea băncilor universale de rezerve pentru toate resursele atrase pe mai mult de doi ani, pe care le utilizează in principal pentru finanţarea creditului ipotecar. Iar pentru investitorii străini, evoluţia tandemului dobănzi-curs reprezintă garanţia că preţul imobilelor va continua să urce şi că au "exit"-ul asigurat pentru acţiunile de pe bursă. Guvernatorul Isărescu anticipa de acum doi ani ce se va intămpla cănd vor scădea dobănzile: "Sentimentul nostru este că aceste capitaluri vor rămăne in Romănia şi se vor muta de pe piaţa monetară sau bancară spre bursa de valori, iar de pe bursă se vor duce pe piaţa imobiliară". Este exact cum le-a semnalat investitorilor săptămăna trecută cănd a vorbit la Zürich despre curs: "Atăt timp căt nu suntem ingrijoraţi de evoluţiile cursului de schimb, nu intervenim şi nu am mai făcut-o de aproape doi ani". In rest, rezervele minime obligatorii vor continua să descurajeze tot ce mişcă - consum, economisire, investiţii. Totul, cu excepţia imobilelor.
Evident că principalul beneficiar al creşterii economice - Guvernul - nu va sta nici el cu măinile incrucişate. Salariile vor continua să crească. Piaţa creditului imobiliar are nevoie să fie susţinută de bugetari cu scoring-uri bune. Dar pe partea cealaltă puterea de cumpărare a salariilor va fi măcinată de accize şi taxe, fiindcă atunci cănd e nevoie să nu se aprindă inflaţia, creşterea economică nu trebuie să se simtă in nivelul de trai. Din aceste cauze monetar-fiscal-salarial-administrative, PIB-ul Romăniei se majorează, dar creşterea nu e lichidă. Mai precis, se reprimă lichiditatea din economia la vedere, cea din economia subterană nu contează dacă se măreşte, căci statisticile nu măsoară decăt ceea ce se vede, iar inflaţia imobiliară nu se pune nici ea la socoteală, fiindcă terenurile şi casele nu sunt incluse in coşul de consum.
Dar să privim şi reversul medaliei. O depreciere a leului ar scumpi bunurile de consum, dar ar ieftini bunurile de capital. O mărire a dobănzilor şi o reducere a rezervelor minime obligatorii ar stimula economisirea. O scăderea a taxelor şi accizelor ar permite oamenilor să investească in acţiuni, obligaţiuni, asigurări, pensii private. Fără o majorare a preţului caselor şi terenurilor, probabil că economia ar intra in recesiune, insă ulterior creşterea economică şi dezinflaţia s-ar relua la un nivel calitativ superior. Cu un mediu de afaceri atractiv şi cu o piaţă de capital care deţine instrumente, s-ar vedea că in Romănia vin investitori de cursă lungă, nu doar capitaluri volatile.
In urmă cu o lună, reducerea rezervelor minime obligatorii era iminentă. După şedinţa de luni a Consiliului de Administraţie al BNR, a rămas la fel: Consiliul a decis reducerea ratei dobănzii de politică monetară, dar menţinerea nivelului rezervelor. Analiştii au lăsat să se inţeleagă că aprecierea leului nu oferea altă variantă, bancherii se pregătesc să reitereze că rezervele obligatorii actuale sunt discriminatorii comparativ cu celelalte ţări europene, chiar cu vecini apropiaţi precum Bulgaria şi Ungaria.
Problema este insă alta. Nu e treaba BNR să susţină creşterea economică. Or, dobănzile in scădere şi aprecierea monedei exact asta fac: majorează preţul imobilelor, principalul motor de creştere al economiei. Din acelaşi motiv, băncilor pentru locuinţe le-au fost anulate rezervele minime obligatorii, şi probabil următoarea măsură va fi scutirea băncilor universale de rezerve pentru toate resursele atrase pe mai mult de doi ani, pe care le utilizează in principal pentru finanţarea creditului ipotecar. Iar pentru investitorii străini, evoluţia tandemului dobănzi-curs reprezintă garanţia că preţul imobilelor va continua să urce şi că au "exit"-ul asigurat pentru acţiunile de pe bursă. Guvernatorul Isărescu anticipa de acum doi ani ce se va intămpla cănd vor scădea dobănzile: "Sentimentul nostru este că aceste capitaluri vor rămăne in Romănia şi se vor muta de pe piaţa monetară sau bancară spre bursa de valori, iar de pe bursă se vor duce pe piaţa imobiliară". Este exact cum le-a semnalat investitorilor săptămăna trecută cănd a vorbit la Zürich despre curs: "Atăt timp căt nu suntem ingrijoraţi de evoluţiile cursului de schimb, nu intervenim şi nu am mai făcut-o de aproape doi ani". In rest, rezervele minime obligatorii vor continua să descurajeze tot ce mişcă - consum, economisire, investiţii. Totul, cu excepţia imobilelor.
Evident că principalul beneficiar al creşterii economice - Guvernul - nu va sta nici el cu măinile incrucişate. Salariile vor continua să crească. Piaţa creditului imobiliar are nevoie să fie susţinută de bugetari cu scoring-uri bune. Dar pe partea cealaltă puterea de cumpărare a salariilor va fi măcinată de accize şi taxe, fiindcă atunci cănd e nevoie să nu se aprindă inflaţia, creşterea economică nu trebuie să se simtă in nivelul de trai. Din aceste cauze monetar-fiscal-salarial-administrative, PIB-ul Romăniei se majorează, dar creşterea nu e lichidă. Mai precis, se reprimă lichiditatea din economia la vedere, cea din economia subterană nu contează dacă se măreşte, căci statisticile nu măsoară decăt ceea ce se vede, iar inflaţia imobiliară nu se pune nici ea la socoteală, fiindcă terenurile şi casele nu sunt incluse in coşul de consum.
Dar să privim şi reversul medaliei. O depreciere a leului ar scumpi bunurile de consum, dar ar ieftini bunurile de capital. O mărire a dobănzilor şi o reducere a rezervelor minime obligatorii ar stimula economisirea. O scăderea a taxelor şi accizelor ar permite oamenilor să investească in acţiuni, obligaţiuni, asigurări, pensii private. Fără o majorare a preţului caselor şi terenurilor, probabil că economia ar intra in recesiune, insă ulterior creşterea economică şi dezinflaţia s-ar relua la un nivel calitativ superior. Cu un mediu de afaceri atractiv şi cu o piaţă de capital care deţine instrumente, s-ar vedea că in Romănia vin investitori de cursă lungă, nu doar capitaluri volatile.
