Romania a trait si pana acum mult peste plapuma proprie, prin importuri finantate pe seama reindatorarii externe. Din acest an, desi germenii situatiei au aparut de anul trecut, s-a depasit insa orice limita. A fost deajuns ca mai multe fonduri din strainatate care nu creeaza datorie externa sa intre in tara, si Romania s-a ametit completamente, pierzandu-si mental si chiar si practic drumul si cararea.
Comportamentul oamenilor, dar si al autoritatilor, s-a modificat de parca penuria de resurse, care a caracterizat tranzitia, a luat definitiv sfarsit.
Profitorii si impiciorogatii tranzitiei s-au repezit hulpav pe banii trimisi acasa de saracii Romaniei, plecati in bejenie prin alte tari in cautare de locuri de munca, si au transformat rapid acesti bani in dotari extravagante ale vilelor personale, in limuzine si ambarcatiuni de lux, toate bineinteles din import. O batalie surda, dar necrutatoare se desfasoara pe banii care vin din partea Uniunii Euroepne, insa mijlocul de a-i folosi este comun: importul. Investitiile straine, care descopera Eldorado al Romaniei subretribuite salarial, dezvolta afaceri cu aprovizionare bineinteles din import.
Toate acestea palesc pur si simplu in fata atitudinilor si politicilor promovate de autoritatile publice. Guvernul savureaza chiar cu mandrie deliciul obtinerii facile de crestere economica din importuri. Creditele in lei sau mai ales in valuta pentru importuri rad tot. Oricum, creditul in economii se bazeaza pe importuri si mizeaza pe cresterea acestora. Exporturile, nu demult constientizate ca un adevarat motor al unei cresteri economice sanatoase, sunt aproape abandonate ca preocupare si factor de sprijin. Deficitul de cont curent se casca amenintator. Nimeni nu-l vede sau, daca il vede, nu-l ia in seama. Este acoperit de banii de la romanii care lucreaza in strainatate sau din investitii straine. Pana cand va mai fi asa nu se intreaba nimeni! Nimeni n-are timp, caci toata lumea este ocupata sa importe! Banca Nationala trece Rubiconul. Lasa cursul liber, leul este impins in sus de excedentul relativ de valuta si importatorii gem de placere. Autoritatile nu numai ca nu le ridica banere, dar ii si ajuta, ii stimuleaza. Aproape apocaliptic, inflatia - generata de anchilozatul sector de stat neperformant si de neplatile societatilor private cu protectie politico-clientelara la bugetele publice - este combatuta cu importuri si iar importuri, prin aprecierea cursului leului. Nimic, dar absolut nimic nu scapa de amprenta importurilor. Incercand cu disperare sa reduca diferentialul de dobanzi ce putea atrage capitaluri speculative din strainatate, Banca Nationala nu mai poate oferi ea insasi dobanzi atractive pentru a curata, prin colectari la dispozitia ei, piata de leii considerati pasibili sa se transforme in inflatie. Si atunci, impotriva acesteia se lupta cu ajutorul intaririi leului, cu ajutorul importurilor adica. In timp ce, pentru orice eventualitate, banii considerati in exces sunt impinsi spre consum, respectiv spre noi importuri. Bancile, in care de fapt baltesc banii, n-au, nici sa vrea, alternativa decat a deschide barierele pentru credite. Economisirea? Probabil va disparea in curand. Ceea ce erau considerate pana mai ieri cheia si chezasia dezvoltarii se duc involburate pe apa sambetei!
Oricum, disperarea cu care au fost reduse fortat dobanzile a coborat nivelul acestora sub rata inflatiei. Romanul, care, ca individ, era teribil de econom, chiar si la putinul de care dispunea, se va converti foarte curand la noua religie a Romaniei: religia importului! Cu ce consecinte?!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
