x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Împreună, dar altfel

0
Autor: Marian Nazat 13 Noi 2009 - 00:00
Împreună, dar altfel


Ce mai campanie electorală ! Zgribulită şi mohorâtă, cu sărăcie de dezbateri şi confruntări serioase, precum toamna asta mirosind a iarnă, a îngheţ. Dedesubtul acestor scălâmbăieli propagandistice forfoteşte o Românie învrăjmăşită de Băsescul cel şui. Ca în poza siberică, din care e gata să ne strivească răzbunător. Pe noi, ceilalţi, pe toţi cei care nu-l mai avem la inimă, sau îl avem, dar ca pe un ghimpe! Şi ca să dezgheţe electoratul prăpădit, candidatul "pentru România" s-a închipuit poet, cu niscaiva versuri oligofrene, numa' bune să impresioneze Republica OTV.

De fapt, sub lirismul lăcrămos de atunci a stat toată campania plângăciosului pătruns ca un virus în organismul sleit al naţiei. O destrăbălare patetică cu norodul la picioare, cu manipulări şi minciuni grosiere, râvnind să întoarcă gloata în anii 2004... Când, chipurile, "Iepuraşul" se lupta cu "sistemul ticăloşit", iar prostimea îl adula ca pe un salvator de neam şi patrie. Un mesaj crăpând de ură nu are cum să prindă la un popor obosit şi năucit de nenumăratele gâlcevi, de scandalurile istovitoare şi sterpe.

Sloganul său făgăduieşte răzbunarea, menţinerea baricadelor şi-a şanţurilor de apărare, de parcă am trăi într-o ţară asediată. Şi cine nu s-a săturat de convieţuirea cu proasta creştere, cu mitocănia şi vrajba, astfel încât să-l mai "vrea o dată" la Cotroceni? Sau, e posibil, ca dna Udrea să aibă dreptate, râzgâindu-se cinic, cu tupeu planturos, că Traian Băsescu e "preşedintele pe care acest popor îl merită"!

"Băsescu pentru România", scrie pe stâlpi, iar alături de afişul-ameninţare zâmbeşte crispat Mircea Geoană. Cică "Învingem împreună", deşi, de atâtea "victorii", lumea s-a scârbit la culme şi nu se mai încrede în nimeni. Prea a fost prostită de-a ajuns de pomină! Până şi vocabula "împreună" e aproape de neînţeles, s-a tocit în dezamăgirile şi ele solitare, căci împreună ne-am cam dezvăţat să trăim, înşelaţi şi batjocoriţi. Lecţia solidarităţii nu se mai predă nicăieri în societatea confiscată deocamdată de samsarii capitalismului de gang. Să învingem împreună haosul şi arbitrariul ar fi chiar un program politic vast, însă mă îndoiesc că vanghelizatul Geoană va izbândi.

Dinspre liberali, Crin Antonescu ne promite un altfel de preşedinte şi o revoluţie a bunului-simţ şi zău că proiectul nu-mi displace. Dimpotrivă, simt nevoia unui şef de stat responsabil, civilizat şi urban, care să-mi asigure confortul reprezentării în străinătate. (Aici sunt de părere că familia Geoană intră perfect în fişa postului prezidenţial, se mişcă dezinvolt în saloanele diplomatice, de unde şi împreună, dar altfel din titlul gândului. Adică o echipă Geoană-Antonescu pentru o Românie a recuperării demnităţii şi armoniei risipite nătâng în ciuleandra băsesciană.)

Ori de câte ori vorbesc despre candidatul PNL, mă încearcă aleanul anilor de studenţie grozăveşteană şi pătrarul petrecut laolaltă în acelaşi cămin e un argument suficient ca să votez nostalgic. Dar şi cu speranţa reîntrupată din normalitatea optimist-tonică, deloc politicianistă, a urmaşului Brătienilor. Dincolo de îndatoririle partinice asumate contra cost, românii caută altceva, jinduiesc la un cincinal altfel, neîncrâncenat şi pătimaş, la o fărâmă de linişte.

Exceptând acest trio, cvartetul Oprescu-Tudor-Hunor-Becali e sortit eşecului, fiindcă primul, un gargaragiu cu bisturiul bont, e părelnic independent, al doilea, un anarhist fără cauză la modă euroatlantică, e doar contra, al treilea atârnă pe veci de o minoritate enclavizată, iar ultimul nu-i decât un simplu accident mediatic în vertijul social postdecembrist.

Aşadar, indiferent de opţiunile ideologice, frica va decide sufragiul prezidenţial, frica de ce va să vie după alegeri. Pricina fricii de care vă vorbesc e chiar actualul preşedinte, în stare, iată, să asmută populaţiile arendate politic una împotriva celeilalte, să le antagonizeze violent. Frica de a pierde puterea sau de a nu o dobândi este miza uriaşă a scrutinului înspre care ne îndreptăm deja, strângând din dinţi şi înjurând aprig.

Salubrizarea minimă a României presupune, înainte de toate, înlăturarea însămânţătorului de spaime, a dezbinatorului capabil de orice gest antidemocratic şi anticonstituţional. Tocmai obsesia asta maladivă de putere îl face primejdios pe idolul jalnicilor pleşcari paleologi, orbirea cu care îşi doreşte un nou mandat. Declamându-şi setea de răfuială cu oricine nu-i împărtăşeşte crezurile satrapice, dl Băsescu şi-a încheiat misiunea şi rolul, ca să-l citez pe recentul croitor desemnat să fie trântit de Parlament.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de