x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

In apărarea grătarului cu mici

0
Autor: Lucian Avramescu 02 Mai 2007 - 00:00
In apărarea grătarului cu mici


Distanţată calendaristic de Crăciun şi intr-o vecinătate cumsecade cu Sfintele Paşti, "1 Mai muncitoresc" e un prilej repetat de petrecere fără restricţii şi ieşit la iarbă verde. Sărbătoarea invierii obligă la cucernicie, oul roşu, inainte de a fi desfăşat din coajă, se cuvine ciocnit cu obligaţia unui salut dus-intors: "Hristos a Inviat!", "Adevărat a Inviat!". Omul stă la masă cu familionul, copiii se adună ciopor langă bucate, sunt primeniţi, spovediţi, cuminţi. De 1 Mai e altceva. Se dă dezlegare la bancuri, iar popa, atent la păcatele enoriaşilor şi absent mai mereu la contabilizarea păcatelor proprii, se ţine departe.

Distanţată calendaristic de Crăciun şi intr-o vecinătate cumsecade cu Sfintele Paşti, "1 Mai muncitoresc" e un prilej repetat de petrecere fără restricţii şi ieşit la iarbă verde. Sărbătoarea Invierii obligă la cucernicie, oul roşu, inainte de a fi desfăşat din coajă, se cuvine ciocnit cu obligaţia unui salut dus-intors: "Hristos a Inviat!", "Adevărat a Inviat!". Omul stă la masă cu familionul, copiii se adună ciopor langă bucate, sunt primeniţi, spovediţi, cuminţi. De 1 Mai e altceva. Se dă dezlegare la bancuri, iar popa, atent la păcatele enoriaşilor şi absent mai mereu la contabilizarea păcatelor proprii, se ţine departe.

M-am nimerit de 1 Mai la Sangeru, iar de aici mi-am scos trei kilometri mai sus, la Buda, intr-o poiană largă intre păduri care mi-au aparţinut candva, iar acum au fost retrocedate neantului, doi căţei de vanătoare. Patrupedele, rezultate din imperecherea unui Brac German cu care mă fălesc la fazani şi o lupoaică (Ciobănesc German), vrednică in paza curţii, n-au luat pană acum contact cu iarba şi adulmecă tremurand o adiere care vine din desişuri. Mă amuz cand unul alunecă in fund pe un povarniş, iar altul tresare la ţipătul de fiară apocaliptică al mierlei.

Era spre pranz cand in poiană au năvălit două şiruri de cate patru Dacii, din direcţii opuse. Fiecare a ocupat poziţie de luptă pe malul Cricovului Sărat. Prima coloană a deşertat in poiană indivizi care se cunoşteau. Erau pesemne neamuri, colegi de serviciu, vecini. Se chemau veseli pe nume şi toţi au comis gestul grăbit de a desface portbagajele. Iarba a fost luată in stăpanire de puradei şi neveste corpolente. Au apărut grătarele.

Cealaltă coloană se alcătuise intamplător, la gura văii, fiindcă fiecare maşină s-a distanţat, delimitand un areal şi o intimitate.
in apropierea mea, privindu-mă chioraş, s-a instalat un bărbat corpolent, in maieu alb, şi familia lui compusă din nevastă şi trei copii minori. Bărbatul a dat ordine scurte şi a scos la randu-i grătarul. Pe o măsuţă crăcănată din două mişcări au fost randuite platoul cu mici, cutii, cutioare, pacheţele cu conţinut enigmatic. Bărbatul ţinea morţiş să facă el totul. Incercarea copiilor de a-l ajuta il irita. Nevasta, ştiindu-i pesemne excesul de autoritate la iarbă verde, l-a lăsat in pace. Femeia şi-a instalat grijulie fundul pe un pietroi şi şi-a aprins o ţigară. La aer curat, ţigara e medicamentul obligatoriu.

Bărbatul a aprins expert focul. A venit şi primul miros de mici, iar căţeii mei au luat dara vanatului trecut prin tocătoare şi sfaraind pe cărbuni. I-am chemat pentru a-i feri de surpriza unui şut in bot. Poezie şi splendoare pe dealuri. Se aud din stanga chiuituri. Poiana, pădurea, cerul miros a mici.

La Bucureşti, PSD-ul face, in acompaniamentul sfaraitului micilor, miting anti-Băsescu. intr-un oraş spaniol, căpşunarii romani fac miting pro-Băsescu. Cu sau fără mici. Aici, la izvoarele Cricovului Sărat, este un spectacol nepolitic al micilor. Micii par la fel de vechi in cultura noastră ca brăţările de la Sarmisegetuza.

Mi-am amintit de un amic, ziarist israelian. E născut in Bucureşti. De cate ori vine in Romania, mergem la un local unde, zice el, "se fac nişte mici grozavi". Lasă whisky, lasă băuturi sofisticate şi imi cere o ţuică veche, din aia pe care ştie că o am doar eu. Oricum, ritualul micilor este nelipsit.

Ieri am auzit la radio un fel de pamflet peltic, in care romanii erau ironizaţi pentru grătarele cu mici care se vor instala in păduri, in parcuri, sub balconul blocurilor. Bieţii mici erau minimalizaţi copios de talentul indoielnic al unui confrate pe care de altfel il ştiu. Mă simt obligat să apăr grătarele cu mici. In fond, ne consacră. Zone văduve de personalitate se pot lăuda cu grătarele cu mici. Amice, lasă-ne grătarele in pace! Mi-am chemat căţeii şi am plecat să pun in curte un grătar cu mici.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de