x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale In Capitala, constructii cubulina pesches

In Capitala, constructii cubulina pesches

de Lucian Avramescu    |    31 Mai 2006   •   00:00
In Capitala, constructii cubulina pesches

Capitala Romaniei, cea care isi lasa asfaltate, din doi in doi ani, bulevardele centrale (dupa Basescu, Videanu isi are si el acolitii lui, iar milioanele de euro trebuie cheltuite "cu folos") si uita mahalaua, reinvestita cu atribute umane doar in campania electorala, a incaput si incape mereu, ca un blestem, pe maini rele.

Schilodit de bunul plac al unor primari mediocri, Bucurestii, splendid asortat candva, prin garderoba arhitecturii urbane, cu surata sa de pe Sena si alintat "Micul Paris", se prezinta azi ca o dantura plombata cu nichel si sticla. Oricum, orasul arata ca dupa un viol colectiv. Ce n-a ispravit Ceausescu desavarsesc neispravitii de azi.

Ghinionul m-a asezat in fata televizorului zilele trecute, cand fasonul Capitalei era pritocit doct de o echipa alcatuita din ziaristi si invitatii lor. Vedetele serii - primarul general Videanu si un subaltern de idei, arhitect, yesman exersat, de care primarul se sprijinea ca de o carja. Edilul il apela obsecvios "domnule Profesor". Ambii plantau agresiv, cu maiul si barosul, doua constructii moderne in spatiul, inca neexploatat de ciubucuri si nemuls in portofelele amploaiatilor primariei, al unicei Agora din Bucuresti. Am numit Piata Revolutiei sau, mai precis, Piata Regala. Primarul, suficient blazat, cu o privire apoasa, compunea argumente stereotipe din cele cateva cuvinte care alcatuiesc limbajul sau mai sarac decat parul pe spinarea unei broaste. Polemica se incheia invariabil cu deznodamantul ca primarul pana la urma va face tot ce stie, fiindca el este "responsabil". Iar daca nu ne astamparam cu criticile, face un plebiscit. Apelul la popor s-a transmis de la Traian Basescu la mostenitorii politici, ca raia, ca scarlatina, acesta din urma fiind, precum se stie, doctor docent in prostirea prostimii. Daca ar cere demolarea Ateneului Roman, ar obtine lejer majoritatea! Domnul Videanu e un epigon fara stralucire, dar silitor. N-are vana mentorului, dar are vointa si istetimea pitica a tejghetarului de marmura, baiat de pravalie care te frige la nota de plata si isi pacaleste pana la urma si stapanul. Arhitectul, cel de-al doilea invitat, a completat aroganta inexpresiva a primarului general cu o gogomanie de expert. In piata cu pricina, Ateneul si Palatul Regal sunt obiective amorfe, pe langa care bucurestenii trec plictisiti. Doar Hotelul Hilton ar mai merita ceva atentie si trotuarele care noaptea se anima cu "fetite". In concluzie, braserii, cafenele si, eventual, o sala moderna de concert. Unde? Intr-o periferie care n-are nici cinematograf? As! Intre doua, chiar trei (daca luam in calcul si Sala Palatului) sali de concert celebre. Mai bezmeticilor, era sa zic, dar pentru ca nu ma auzea nimeni, am tacut.

Nu ma surprinde mediocritatea primarului Videanu. Nu ma mira mediocritatea primarilor care au "gospodarit" Capitala dupa epoca glorioasa a buldozerelor. Toate marile capitale ale lumii asaza, eventual in piata centrala, bustul in bronz al unui primar de spirit. Primarii nostri sunt niste analfabeti in materie de echipare urbana si mobilare cu gust a unui oras. Langa vechea bijuterie arhitectonica a CEC-ului a aparut in acesti ani falusul de sticla al unei cladiri de afaceri. Cladirea se brodeste ca un motor de camion intr-un lan de narcise. In parcurile noastre vechi se construieste in draci. Vechea sectiune de aur pe care o utilizau cu mii de ani in urma egiptenii a disparut din memoria arhitectilor bucuresteni. Ea n-a poposit niciodata in capatana primarilor, experti in numarat cu destele, pe sest, in buzunarul pantalonilor, teancul de bancnote, operatie care le umezeste ochii de placere, de parca ar juisa.

Salvati Capitala Romaniei, scanda un tanar catolic, ingrozit la perspectiva ca langa principala catedrala catolica din Bucuresti se suie in cer un monstru newyorkez. Cum s-o salvam? Francezii au rezolvat inspirat chestiunea arhitecturii moderne intr-un Paris al monumentelor. Undeva la margine, intr-o zona care se cheama a Noului Arc, au cladit un oras replica a orasului istoric. Tinerii arhitecti s-au jucat acolo cum au vrut. Cine viziteaza Parisul Paris, daca are chef, da o fuga cu metroul si la noul Paris. Francezul n-a sadit plombe prismatice, fie ele din sticla aurita, nici de-a lungul Champs Elys...es-ului, n-a imbrobodit Arcul de Triumf cu bloace si n-a ridicat cladirea unei banci langa mormantul lui Napoleon. Capitala Romaniei, cea care isi lasa asfaltate, din doi in doi ani, bulevardele centrale (dupa Basescu, Videanu isi are si el acolitii lui, iar milioanele de euro trebuie cheltuite "cu folos") si uita mahalaua, reinvestita cu atribute umane doar in campania electorala, a incaput si incape mereu, ca un blestem, pe maini rele. Agresata, ciobita, maculata, calcata ca o tarfa in picioare de musterii beti risca sa se eternizeze ca hibrid. Pe unele cladiri deteriorate aparuse acum cativa ani bulina rosie a riscului seismic. Pe cladirile noi (carciumi verticale le-am numit chiar daca pot avea si alte destinatii), care rasar unde nu te astepti, langa biserici, in parcuri, in piata regala, as scrie cu litere mari: PESCHES. Fiindca, cele mai multe ascund in organismul lor had o poveste murdara.

Toate marile capitale ale lumii conserva, in memoria lor, personalitatea luminata a unor primari istorici. Noi putem insira doar o galerie de ghiolbani.

×
Subiecte în articol: editorial