În dragoste... să nu dai totul dintr-o dată

Un scriitor care „tatona” într-o relaţie cu o femeie mi-a spus într-o zi: „Dragă, mai stau şi eu o săptămână şi apoi o sun”! „Interesant, dar de ce tocmai o săptămână?”, am întrebat curioasă. „Cum de ce, aşa se creează tensiunea emoţională, prin aşteptare. În prima zi crede că o sun, în a doua speră, apoi începe să aştepte cu nerăbdare. Dacă nu are răbdare, o să mă sune ea mai întâi”... Pe de altă parte, un tânăr mi-a spus recent că iese cu o fată, dar i-a şi spus cât de mult o place, iar replica ei a fost: „Te grăbeşti”!

Aşadar, merită să te grăbeşti dacă vrei să construieşti o relaţie frumoasă, merită să dai totul deodată, să spui totul, să faci totul, eventual să faci şi dragoste „din prima”? Este asta o modalitate de a îngriji relaţia sau poate fi chiar o metodă de a scăpa de celălalt mai repede?

Se spune că, în relaţia dintre bărbat şi femeie, nu-i o idee grozavă să se consume totul prea repede, să se spună totul, să se dea totul dintr-o dată. Tensiunea aşteptării are harul ei, dar, bineînţeles, dozată. Tensiunea în doze mici poate fi ca remediul homeopatic puternic; creează dorinţa, dar şi aşteptarea. Dincolo de dorinţă, dincolo de aşteptare, dincolo de tensiunea emoţională se ascunde un fenomen interesant; ea/el devin conştienţi de sentimentele lor, de dorinţa lor pentru celălalt, de bucuria de a se întâlni sau de inversul acestor dorinţe. A fi conştient de ceea ce vrei apare limpede atunci când aştepţi ceea ce vrei, şi nu când ai prea mult din ceea ce vrei. Dacă ai, cum să ştii? Asta-i problema..Acesta-i sensul tensiunii emoţionale. Nu-l prezint acum ca pe un joc, cum îl practică în mod premeditat mulţi oameni, nici ca pe o modalitate de a păcăli, de a atrage sau de a falsifica sentimentele. Vorbesc aici despre un joc natural, destinat conştientizării de sine şi recunoaşterii adevăratelor sentimente.

Adesea noi nu ştim ce simţim pentru celălalt şi nu se întâmplă doar în relaţiile ce abia mijesc, ci şi în cele vechi, precum sunt căsniciile lungi. Pentru că nu ştim ce simţim pentru celălalt, apar situaţii de viaţă destinate să ne limpezească sentimentele şi să ne ajute în procesul de recunoaştere a lor. Un al treilea partener poate apărea pe lângă un cuplu în care bărbatul şi femeia nu mai sunt conştienţi de sentimentele lor. De aceea se spune că „viaţa amoroasă a unor cupluri devine mai bună tocmai atunci când apare concurenţa”. Dar pentru că această concurenţă are nişte efecte secundare grozave, noi putem să găsim metode mai plăcute, lipsite de riscuri şi de efecte adverse, prin care ne putem ajuta partenerii, dar şi pe noi înşine, să fim conştienţi de sentimentele noastre. Fie că începem o relaţie sau ne aflăm în ea de mai mult timp, avem nevoie să punem undeva micul bisturiu al tensiunii, al aşteptării şi al înţelegerii de sine. Echilibrul este bun în toate, aşa că tensiunea necesară conştientizării nu trebuie să fie agresivă, distructivă, pasibilă să creeze distorsiuni emoţionale severe, ci doar să-l facă pe fiecare conştient de ceea ce îşi doreşte de la celălalt şi de ceea ce simte.

Nici prea multe telefoane, dar nici prea puţine, nici prea multe declaraţii, dar nici prea puţine, nici prea mult împreună, dar nici prea puţin înseamnă echilibru şi crearea unei uşoare tensiuni, care spune de la sine: „Îmi doresc să te întâlnesc din nou. Aş vrea să fim împreună. Îmi doresc să mă suni, să te aud, să te văd, să fac dragoste cu tine etc.”. Să nu dai buzna pentru începerea relaţiei sexuale, să nu-l sufoci pe celălalt, să-i laşi timp şi distanţă, fie chiar câte puţin din fiecare, pentru ca el şi tu, în acelaşi timp, să vă recunoaşteţi adevăratele sentimente, nevoi şi dorinţe. Dacă sufletul nu te cheamă spre celălalt, dacă visul nu te conduce către el sau invers, percepi diferit şi cu înţelegere situaţia şi, mai mult decât atât, dacă eşti respins, nu mai transformi asta într-o dramă. Pentru că drama respingerii vine din neînţelegerea faptului că noi nu ne putem comanda să iubim pe nimeni şi nici nu stă în voinţa noastră de a simţi iubirea. Dar putem fi conştienţi de ceea ce simţim pentru partenerul nostru şi, prin mica tensiune a aşteptării, îl putem ajuta şi pe el să ştie ce anume simte pentru noi.