In intersectie

Se-ntampla toate intr-o secunda. Tempo-ul horei noastre e prea alert. Toti dansatorii au cedat. Pelicula se trece mult prea repede. Nu se-ntelege chiar nimic. Nimic nu prinde consistenta. Suntem cu radacinile in viitor si fructele in trecut. E firesc. Cum s-ar putea sa treci prin tine 50 de ani in doar cateva luni. Cand functiile ti-au fost dereglate profund, cand rostul fiintei tale a fost pus in alte, multe, demente proiecte. Nu-i un concurs de-nfulecat hot-dogs. Cat poate fiecare in trei minute. Plesnesti ca vaca scapata-n lucerna serii.

Chimia alcatuirii omenesti s-ar putea sa nu indure atatea. Ce-i drept, ne adaptam lesne, suntem geniali, descurcareti, improvizam intr-o vara cat altii intr-o viata. Si suntem odihniti. Am cam dormit (o natie intreaga), iar somnul face bine. Dar treziti din somn, s-ar putea sa realizam ca stam cu patul chiar in intersectia mai multor coridoare. Si neolitice, si postindustriale. O intersectie nesemaforizata.

Din sat direct pe site. De la pascutul cirezilor direct in cyberspace, de la chirpici la termopane. Detenta noastra e nefireasca, e suspecta. Substante stranii ne-alimenteaza vigoarea si elanul. Nu are cum sa iasa bine treaba asta, prezic unii. Cine stie? Puterea Domnului e mare. E loc pentru inca o-ncercare.