x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

In sfarşit, suntem şi noi străini!

0
Autor: Tudor Octavian 01 Mai 2007 - 00:00
In sfarşit, suntem şi noi străini!


Mai văzusem caţiva străini şi inainte, insă atat de mulţi, venind cu grupurile in autocare, am văzut numai la mare.

Mai văzusem caţiva străini şi inainte, insă atat de mulţi, venind cu grupurile in autocare, am văzut numai la mare. Romanii de pe litoral discutau in vara aceea invazia de nemţi şi de finlandezi ca pe un noroc: plaja era plină de străini, pe stradă se vorbeau limbi străine, copiii străinilor se bălăceau in apă. Erau oameni la fel ca noi, totuşi erau străini. Aveam ce povesti acasă! Nu erau ei extratereştri, dar fiindcă era pentru prima oară cand puteam să mă intind pe nisip alături de nişte nordici şi să beau o bere langă o masă cu străini adevăraţi, nu ruşi sau polonezi, aveam sentimentul că eu sunt extraterestru, că am in sfarşit acces la o lume care imi fusese interzisă. Dacă in Bucureşti te intalneai şi discutai cu un străin, trebuia să dai o declaraţie. In vara aceea, străinii umpluseră Litoralul. Vorbeai cu ei, te salutai la venire şi la plecare, erau zile cand stăteai de dimineaţa pană seara cu ei. Şi nu mai trebuia să dai declaraţii. Ce-ţi puteai dori mai mult? Norocul ce dăduse peste noi, cei care ne aflam in vacanţă la mare, era unul incomplet, deoarece străinii umblau goi şi pe mulţi nu-i deosebeai de ai noştri. Doar că erau mai graşi şi femeile lor mai albe şi mai pistruiate. A fi fost străin echivala pentru mine cu a fi cetăţeanul unor lumi care aveau să ne rămană pe vecie străine. Eu nu aveam să devin niciodată un străin. Eu eram veşnic romanul care se uita plin de curiozitate şi de o admiraţie nedisimulată la străini.

Ii definea pană şi faptul că pogorau doar două săptămani printre noi, apoi urcau in autobuze şi se duceau definitiv in străinătatea lor. Străinul era cometa căreia puteai să-i adulmeci o clipă pulberea din coadă. Erau mulţi străini la mare?, mă intrebau ai mei, la sfarşitul vacanţei. Oho!, răspundeam, cu mandria celui căruia i se intamplase pe neaşteptate lucrul după care jinduiam toţi. La fabrica unde lucram, specialiştii străini caştigau zilnic salariul meu pe două luni. Străinii din fabrică spuneau "Plec maine la Munchen şi s-ar putea să mă intorc tot maine". Deşi ii invidiam, nu credeam tot ce ziceau. Cum să pleci la Munchen, la New York şi la Singapore ca şi cum te-ai duce la Buzău? Veneau ei, străinii, de pe altă planetă, e drept, dar nici chiar aşa. Şi la Buzău, ca să mergi, trebuia să te pregăteşti, să ai delegaţie şi să ţi se aprobe o diurnă. Oare cine le dădea lor aprobările? De la 1 ianuarie 2007 am devenit şi noi, romanii, străini. Dacă ai bani, pleci dimineaţa la Munchen şi seara eşti inapoi. Mergi pe străzile nemţilor şi ei zic "asta precis e străin". La Munchen, nemţii beau bere bavareză, dar tu poţi să cumperi o bere şi mai străină, daneză sau filipineză. Cui ii pasă că eşti roman? Eşti un străin ca toţi străinii. In nici un caz o persoană la care autohtonii să se uite cu admiraţie şi cu jind.

Pe litoralul nostru vin străinii săraci, dar noi mergem la bulgari, unde suntem străinii după care bulgarii se uită cu admiraţie şi cu jind. Nu suntem nişte parliţi de romani. Ah, ce mi-ar plăcea să mă duc in Kirkizihstan sau in Cazahstan, imbrăcat in ahine second hand din Anglia şi să se uite kirkizihstanezii şi cazahstanezii după mine ca după un străin care-şi poate permite tot ce ei nu-şi permit!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   străini,   străinii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de