Înaintea alegerilor, Băsescu desăvârşeşte haosul.

Ceea ce ne lipsea, pentru ca haosul sa fie deplin, era o noua impartire teritoriala a Romaniei. In rest le aveam pe toate – somaj, saracie, mizerie morala, spitale pline de bolnavi si lipsite de doctori si doctorii, scoli in degringolada, familii, din ce in ce mai multe, destramate, copii ai nimanui si multi, din ce in ce mai multi, sinucigasi. Se scurg, cautandu-si norocul pe alte meleaguri, lungi siruri de pelerini ai disperarii. Cei ramasi aici gasesc in piata mancarea din ce in ce mai scumpa, gazele si-au reevaluat pretul, curentul s-a scumpit, taxa pe respiratie s-a scumpit.

Doar cifra, pe statul de plata, pentru cei care au norocul de a se mai numi salariati, s-a subtiat, a intrat la apa. Miliardele pe care carmuirea, niciodata multu­mi­ta de cat are de cheltuit, le-a ob­ti­nut din impozitarea si reimpozitarea saraciei, au trebuit intregite cu alte zeci de miliarde imprumutate de peste tot. Cheltuiti, le ordona presedintele minis­tri­lor, ca altfel va dau afara! Cheltuiti pe patinoare si pe balansoare si pe tot ce va trece pe sub tunsoare banii lor de inmormantare. Cheltuiti pe iluzia unor sosele care vor ramane etern in stadiul de fictiune. Banii, intre timp, fac poteca si autostrada spre buzunarele clientelei de partid. Am platit 25 de ani dolarii luati de Ceausescu, de zece ori mai putini decat ne-am imprumutat acum, si nu credeam, cei care am trait acele vremuri, sa mai apucam ziua in care tara sa nu mai fie datoare.

Atunci ni se aratau 'ctitorii' si unele chiar erau, adica in urma acelui imprumut, acompaniat de stransul curelei pana la durerea de mate, ramaneau un metrou, o sosea peste munti, niste hidrocentrale, o industrie in care asudau amaratii. Acum, din acest purcoi de lovele nu se alege decat praful. Termitele din gasca lui Basescu rod tot si nu se ostenesc sa dea explicatii prostimii. Iata de ce ma infurie ideea cu care presedintele isi sustine aberatia reimpartirii Romaniei in suprajudete, aceea ca vom lua mai usor bani europeni. Pai n-ai luat bani atat de usor iscalind in numele unui popor care n-a fost intrebat niciodata daca vrea sa fie iar dator vandut pe sapte generatii?

Mi-ai intrebat tu copiii si nepotii si stranepotii nenascuti inca daca au chef sa plateasca dezmatul si nechibzuinta de azi? Eu unul nu mai vreau bani europeni, nici bani ameri­cani, nici bani martieni fiindca si astia se vor duce tot in posetele gaurite ale doamnei Udrea si ale doamnei Boa­giu si ale altor muierusti de companie prezidentiala. Gata, nu vreau reimpartire teritoriala pentru a mai lua bani. Fara bani. Oricum poporul n-are bani. N-are nici sosele, n-are nici fabrici in care sa lucreze. N-are decat datorii facute de Basescu pe care nimeni si nimic in aceasta tara nu-l poate impiedica sa faca tot ce-i trasneste prin cap.

Reimpartirea trebuie sa se ispraveasca, zice unul dintre argatii galagiosi ai presedintelui, inintea alegerilor viitoare. Trebuie, e musai inaintea alegerilor, e o datorie patriotica si istorica, turuie Boc, care pana ieri habar nu avea ca va reimparti Romania, dar cum iese un fas din faptura incovrigata a lui Basescu, il si coloreaza cu o mitraliera de vorbe. Nu cumva aici e cheia brustei zapaciri nationale, fiindca asta va fi, o zapaceala generala, mai capatana cu broasca in gat? Vreti ape tulburi la alegeri. Vreti mal peste urnele de vot din care sa extraga cifrele finale doar manuta matematica a Robertei, ciorditoare calificata, singura care, prinsa cu mana in portofelul cu voturi, n-a fost nici macar atentionata sa nu mai faca, nicidecum pedepsita. Bani europeni? Da, dar pentru voi, nu pentru tara.

Ieri l-am botezat, in compania unor prieteni si oameni de care ma lea­ga pretuire si simpatii, pe nepotul meu Alexandru, cel mai nou venit si, sunt sigur, nu ultimul nepot. Intre oracaitul copilului varat in cristelnita si spriturile de mai tarziu am mai clampanit si de-ale politicii. Unul dintre acesti prieteni, om cu scaun la cap, cu care am colindat mult si prin lume, m-a povatuit sa fiu mai cumpatat cu politicienii care, poate, au si ei dreptate uneori. De ce n-ar fi asa, mi-am zis. Azi, poate nu indeajuns intremat, incerc sa rasucesc aceas­ta povata si iar intru intr-o balta nenorocita de nedumeriri.

Imi vine in minte bancul ala cu invatatoarea care intreaba copiii daca le lipseste ceva acasa. Gigel zice ca n-are doctorii pentru maica-sa care sufera de oftica, Ionel ca amandoi parintii au ramas fara slujba si n-au de niciunele, numai Bula zice ca lor nu le lipseste nimic. Chiar nimic? – se mira invatatoarea. Nimic, repeta Bula. Cand sora-mea, de 14 ani, a venit ieri acasa si a spus ca e bortoasa, tata a exclamat: Asta ne mai lipsea ca in rest le aveam pe toate. Sa fie trebuinta reimpartirii cat ai bate din palme a tarii o chestiune de viata si de moarte acum sau o noua diversiune cu iz, nu cu iz, cu putu­ro­se­­nie de closet, electorala? Eu cred ca Ba­sescu isi bate iar joc de noi. Vom in­ghiti si asta? E in stare de revolta taranca batrana din Tandarei care se ducea cu caruta la Slobozia pentru o adeverinta, fiindca n-avea bani de ra­ta, la Ploiesti de asta data? E in sta­re sa priceapa si sa se revolte fiindca nu mai are vreme sa inteleaga noile drumuri si noile ghisee si noile umi­lin­te? Arendasii pusi de Basescu in fruntea acestor megajudete, nealesi de popor, vor fi ei cu frica lui Dumne­zeu la viitoarele alegeri, se vor comporta cinstit? Nu ma grabesc, judec cu cumpatare! Eu cred ca netrebniciile, cat poporul va sta ca o vita in jug, vor continua cu si mai mare obraznicie.

P.S. De Rusalii, la nu stiu ce manastire din Transilvania, au venit 120.000 de pelerini. Nici un pelerin, deocamdata, in Piata Victoriei. Doar unul care si-a dat foc in poarta Cotrocenilor, dar presedintele nu se sinchiseste de fleacuri de-astea pirotehnice. A ars el nu stiu cate vapoare intr-un port francez. Ce mare scofala un autodafe in Bucuresti!