x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Incapatanarea, ca forma de guvernare

Incapatanarea, ca forma de guvernare

de Mihai Tanasescu    |    18 Oct 2005   •   00:00
Incapatanarea, ca forma de guvernare

Premierul Tariceanu este unul dintre cei mai optimisti oameni politici ai anului. In ianuarie 2005, plin de aplombul si curajul dat de castigarea alegerilor, ne spunea triumfalist cum inflatia va cobori sub 7%, iar cresterea economica va fi peste 6%.

Aceste declaratii incurajatoare au creat speranta in randul oamenilor de afaceri. Era incurajator sa auzi ca Romania va continua si in anii 2005-2006 cresterea economica puternica din ultimii patru ani, ca socul integrarii in Uniunea Europeana (UE) din ianuarie 2007 o sa fie mai usor de trecut de catre toti romanii.

Primul dus rece a venit de la Fondul Monetar International (FMI). Echipa de negociatori a prognozat un derapaj substantial al veniturilor bugetare datorat introducerii Cotei Unice de 16% si a celorlalte modificari fiscale. Autoritatile romane au primit cu raceala acest avertisment, avand o atitudine patriotarda: "Nu ne dicteaza nimeni ce avem de facut la noi in tara". In continuare, guvernul se incapataneaza sa cosmetizeze puternic realitatea, prezentand rezultatele economice ale primelor 10 luni drept o mare reusita, cand analistii economici, oamenii de afaceri, romanii, in general, constata esecul pe propria piele.

Inundatiile catastrofale din acest an au determinat revizuirea tintelor de crestere economica si inflatie. Astfel, in varianta preliminara a indicatorilor macroeconomici din aceasta toamna, guvernul a estimat un minus de aproximativ 1,5%-2%, ca efect al pagubelor produse in agricultura, iar pe ansamblu, o scadere a cresterii economice de doar 0,3%, preconizandu-se un final de an "victorios", cu o crestere economica de 5,7%.

Nu cu mult timp in urma, dupa reactii puternice din partea mediului de afaceri, premierul Tariceanu recunoaste, la fel de increzator ca la inceput, ca inflatia (deja modificata in vara de la 7% la 7,5%) va ajunge la sfarsitul acestui an la 8%.

Nu trec nici 24 de ore si dusul rece vine din partea guvernatorului Mugur Isarescu, care prevede - optimist ca de obicei - o inflatie decembrie 2004/decembrie 2005 de 8,3%. Ne incapatanam sa credem ca o variatie de +1% este acceptabila. Acceptabila pentru cine? Pentru oamenii care au crezut in Guvernul Aliantei DA, care au crezut ca lucrurile vor sta mai bine si ca vor trai mai bine?

Bancherii, comentatorii politici si analistii economici pun la indoiala faptul ca veniturile bugetare sunt corect estimate de catre guvern. In interiorul coalitiei de guvernare, PNL si PD au puncte de vedere divergente in legatura cu bugetele unor ministere, trecand deja la amenintari reciproce. Cu numai cateva zile inainte de vizita echipei FMI la Bucuresti, ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, anunta cu nonsalanta posibilitatea renuntarii la acordul cu FMI, o declaratie care pregateste opinia publica pentru esecul negocierilor.

"Stam mai bine ca niciodata!", "Nu mai avem nevoie de nici un cent de la FMI!", "Vom avea peste cinci miliarde de euro din privatizarea CEC si BCR", sunt argumentele ministrului Vladescu, cu mai putin de doua saptamani inainte de reluarea negocierilor cu FMI. Altfel spus, autoritatile romane accepta echipa de negociatori, dar stie deja rezultatul: nu mai dorim continuarea acordului.

Este cel putin ciudat sa crezi ca Romania se va bucura de aceeasi credibilitate pe plan intern si extern, cand FMI - o institutie internationala cu un cuvant foarte greu de spus pe pietele financiare - manifesta o mare neincredere in politicile fiscale si bugetare ale Guvernului roman. Intr-adevar, Guvernul actual nu poate fi capabil sa convinga Fondul de viabilitatea politicilor sale atata timp cat nu are un program coerent si credibil privind fiscalitatea si veniturile bugetare. Declaratiile recente ale autoritatilor romane nu arata decat fapul ca se incapataneaza nejustificat sa apere un esec previzibil.

Dar Guvernul este multumit ca a reusit o crestere timida de 9% a pensiilor, ca l-a determinat pe ministrul Educatiei sa demisioneze, pentru ca bugetul alocat este subdimensionat, ca Armata primeste un buget care nu poate acoperi cheltuielile legate de statutul Romaniei de membru al NATO.

Si daca Romania tot nu mai vrea sa fie in NATO, nu poate sa intre in UE, la ce i-ar mai trebui un acord cu FMI?
×
Subiecte în articol: editorial