Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O vorbă din popor spune să te fereşti de prostia zeloasă. Dar mai rea decât prostia zeloasă este incompetenţa agresivă. Incompetenţa actualei guvernări este dovedită în realitatea că toate promisiunile succesive făcute de aceasta, de îmbunătăţire a situaţiei economice şi sociale, s-au prăbuşit. Rând pe rând sistemele sociale intră în criză, iar nemulţumirea oamenilor capătă forma disperată a protestelor spontane. Atitudinea agresivă şi oarbă a puterii faţă de critici sau proteste este dramatic ilustrată de scuza neîncetat repetată "criza e peste tot", adică venită de afară, în faţa căreia nu e nimic de făcut. Puterea face însă ceva: sacrifică salariaţii şi pensionarii cu un fel de absurdă satisfacţie. Recent, Paul Krugman, premiul Nobel pentru economie în 2008, scria: "Să recunoaştem eşecul tot mai evident al politicilor de austeritate în acele ţări care au pierdut încrederea pieţelor în titlurile de stat; politicile dure în Grecia şi Irlanda (dar şi în România n.a.) au condus la creşterea masivă a şomajului şi cu toate acestea investitorii par şi mai puţini interesaţi să cumpere datoriile acestor naţiuni... Tot mai mult pare că ar fi vorba de un fel de cult barbar, care cere sacrificii în numele unor zei invizibili". În ţara noastră preţul crizei şi al măsurilor de austeritate a crescut dramatic starea de tensiune şi nesiguranţă a cetăţenilor pe fondul incompetenţei agresive de care vorbeam. Regimul patronat de Traian Băsescu se încăpăţânează să rămână la putere deşi, raţional vorbind, el nu mai poate face vreun mai bine, ci doar mai rău. Întrebarea este ce ar fi de făcut dacă România ar apuca pe un alt drum, al unei alte guvernări? Practic orice poate urni din loc economia în direcţia redresării şi creşterii: utilizarea la maximum a fondurilor europene, astăzi neaccesate din cauza procedurilor de licitaţie cel mai adesea trucate şi repetat contestate; mai multe stimulente pentru investiţii în infrastructuri (de curând preşedintele Obama propunea în SUA o bancă naţională pentru infrastructuri); reduceri bine ţintite ale unor impozite, acelea necesare pentru investiţii care creează locuri de muncă şi orice măsuri de natură să aducă mai mulţi bani în economia reală. Pentru toate acestea însă încrederea este factorul decisiv. Încrederea în actuala guvernare nu mai există şi nici nu mai are cum să reapară. Căci nu mai vrei să te încrezi în cineva care te-a furat, te-a agresat şi umilit.
Pe cât de necesare sunt măsurile de urgenţă pe atât de necesară este o viziune a drumului de urmat. Trebuie să ne aplecăm cu o nouă şi sporită seriozitate asupra situaţiilor ce trebuie corectate. Analiza conţinutului, adică esenţa mesajului strategic, analiza sistemului, adică a aparatului administrativ pe toate palierele statului, analiza controlului, adică al ansamblului reglementărilor şi instituţiilor care veghează la respectarea lor, analiza audienţei publice, adică a răspunsului social şi desigur analiza efectelor, adică a influenţelor posibile şi probabile, formează un ansamblu coerent al viziunii de care vorbeam. Desigur că toate au ca scop adoptarea planurilor de acţiune. Fără un angajament pentru viitor, viitorul rămâne confuz.
