Încrederea - cel mai valoros și volatil capital

Cineva mi-a relatat că după o perioadă de prietenie de 25-30 de ani cu mai multe persoane a decis să-şi reconsidere poziţia. Motivul a fost comportamentul respectivilor, ceea ce a justificat pierderea încrederii, chiar dacă a fost vorba de o relaţie de lungă durată.

Aceleaşi lucruri ca la nivel personal se petrec şi în mediul economic. Dacă problema nu e abordată raţional, se ajunge la relaţii nocive.  Sau, cu alte cuvinte, e deosebit de dăunător dacă nu înţelegem că încrederea trebuie să fie legată doar de motivaţii raţionale, nu emoţionale.

Din păcate, multe persoane şi sisteme nu realizează că încrederea poate fi ancorată doar raţional, nu şi emoţional. Dacă faptele dovedesc că emoţia te aruncă în derizoriu, raţional e să o apreciezi ca un element nociv prin prisma instinctului de conservare, ce îţi sugerează că nu poţi exista dacă doar te autosugestionezi că ai încredere. E mult mai important ceea ce faci, decât ceea ce zici.

Cine va înţelege că ceea ce stă la baza dezvoltării societăţii e încrederea, ce poate fi susţinută doar pe seama faptelor, va realiza şi ceea ce trebuie să facă. Cu precizarea că încrederea se cultivă greu, şi se risipeşte uşor. De aceea se și spune că investitorul este un animal sperios, încrederea nu-i poate fi câștigată de un singur guvern ori de o persoană, și se poate observa cât de puțin capital a reușit să atragă Bursa de la noi și ce cantitate redusă de investiții pe locuitor avem, în general, ca să explicăm de ce suntem săraci. Pentru că prosperitatea depinde de cantitatea de capital investită pe locuitor.