x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Independenta justitiei

0
02 Iun 2005 - 00:00


  • de Marian Nazat

  • Separatia puterilor a reprezentat dintotdeauna o problema extrem de delicata si complicata, inclusiv pentru spiritele luminate ale omenirii, care n-au ajuns s-o limpezeasca definitiv tocmai din pricina simpatiilor lor ideologice.

    Cat de independenta poate fi Justitia?, ma intreb in mod firesc, indeosebi dupa ce presedintele Romaniei, in emisiunea moderata de analistul politic Iosif Boda, si-a exprimat vehement indignarea fata de atitudinea magistratilor: "Ei spun: «De ce se baga Guvernul, ca noi suntem independenti?». Se baga Guvernul pentru ca legile care sa faca Justitia si functionala sunt treaba Guvernului si a Parlamentului, nu a Justitiei. Lupta impotriva coruptiei este treaba Guvernului. Nu o sa vina nimeni sa-i intrebe nici pe domnul presedinte Lupascu, nici pe domnul presedinte Vida si nici pe vreo alta doamna judecatoare care crede ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior fiind in CSM de ce nu e eficienta lupta impotriva coruptiei, de ce nu e eficienta Justitia".

    Cu alte cuvinte, in viziunea basesciana (o enormitate, ce altceva?), corpul judecatorilor si procurorilor trebuie sa fie o falanga docila a armatei executive. In caz contrar, a sunat amenintarea prezidentiala, "i-as trimite pe acei judecatori care au dispret pentru procesele de integrare a Romaniei sa raspunda in fata oamenilor, daca le vom rata din cauza lor". Separatia puterilor a reprezentat dintotdeauna o problema extrem de delicata si complicata, inclusiv pentru spiritele luminate ale omenirii, care n-au ajuns s-o limpezeasca definitiv tocmai din pricina simpatiilor lor ideologice. Tributar formatiei sale militare, ceea ce-l face sa urasca nuantele si discutiile pe seama "sexului ingerilor", dl Basescu incearca sa transeze chestiunea in stilu-i inconfundabil, dar atat de rudimentar: "Eu sunt comandantul suprem si nu ma sinchisesc de acriturile pornite sa-mi conteste gesturile si actiunile. Am fost ales de majoritatea romanilor si sunt predestinat sa-mi impun vointa, prin implicare, deoarece presedintele este sinteza subconstientului colectiv al poporului, nu un amarat de arbitru. Or, pentru asta voi recurge la orice mijloace si nu ma voi crampona de Constitutia mosita de alde Iorgovan. Asa ca mai scutiti-ma cu sofismele si filozofiile voastre de doi bani!". Numai astfel se explica anuntul Cotrocenilor referitor la retinerea "mafiotului-terorist" Omar Hayssam la o ora la care acesta nu ajunsese inca la Parchet, semn ca ex-consilierul Andrei Plesu are dreptate cand isi marturiseste nedumerirea: "Cred ca problema pe care trebuie sa si-o puna este sa-si intre in rol. Fiecare pozitie pe care o ocupi are o «fisa» a ei. Uneori am sentimentul ca presedintele nu s-a acomodat inca la fisa postului de presedinte. Ea implica un anumit protocol, o anumita preocupare pentru reprezentare, o anumita stilistica. Deocamdata, personalitatea presedintelui e mai tare decat fisa postului". Cum "paltiniseanul" este unul dintre "esaloanele" vietii publice de la noi si cum presedintele a pretins ca scrisul si ideile acestuia il influenteaza in continuare, nutresc speranta intrarii sale grabnice in rolul constitutional de mediator intre puterile statului.

    Prin 1990, in plin avant revolutionar, procurorul general de atunci, un jurist de mare profunzime (nu doar profesionala), avea "neobrazarea" sa-l puna la punct pe prim-ministru si sa-i transmita ca nu are de gand sa se deplaseze la Guvern, dar ca il asteapta, in schimb, la sediul Parchetului general, daca seful Cabinetului are niscaiva doleante. Treptat, desi, formal, este inglobat in puterea judecatoreasca, capul Ministerului Public a devenit un agent al Executivului, iar reactia frondista de la inceputul anilor ’90 e imposibil de conceput azi. A tunat in Deal ordinul de incarcerare a temesanului bancorexizat, a omarului rapitor si a ciuvicului armaghedonizat sau de redeschidere a dosarelor evazionistilor arabi, ca dinspre vecinatatea Casei Poporului s-a si auzit prompt: "Sa traiti, sefu’, am inteles!". (La fel si cu dosarele "Costea" si "Flota", dovada ca nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, ci totul se... executa!) Poate si de aceea se cuvine initierea unei dezbateri publice pentru clarificarea locului si rolului procurorului in sistemul judiciar romanesc - este el magistrat sau agent executiv?

    Pe de alta parte, "inegalitatea de arme" intre Justitie si celelalte puteri o plaseaza pe prima intr-o evidenta inferioritate. Caci, in vreme ce fiecare arestare ori hotarare judecatoreasca este laudata sau infierata, in functie de interes, de parlamentari si ministri, ca sa nu mai vorbesc de activistii partinici, procurorul si judecatorul n-au voie, prin lege, sa replice. Iar daca "uneltitorii" amendeaza proiectele de acte normative, clocite in laboratoarele de partid, legi a caror strambaciune o vor resimti stanjenitor in administrarea dreptatii, hop si presedintele sau ministresa vituperand ba ca "franarii" din Justitie se opun reformei, ba ca CSM e o rusine pe obrazul imaculat al tarii, ba ca Dieter Schalfen, consilierul de preaderare, e un sabotor periculos care, prin opiniile sale occidentale, prejudiciaza si obstructioneaza eforturile Guvernului. (Ciudat, insa, dna Macovei opereaza cu unitati de masura diferite, caci, in timp ce-l paraste pe magistratul german la Delegatia Comisiei Europene pe motiv de delict de opinie, in privinta marsului minoritatilor sexuale declara ca libertatea de exprimare e sacra si nelimitata.)

    Dupa protestele in turma, determinate de suferintele penale ale lui Gabriel Bivolaru, Mircia Munteanu, Ioan Muresan si Radu Sarbu, dupa spectacolele de sunet si lumini regizate de scarbitul Emil, dupa stenogramele stanoiste si memorandumurile iliesciene, dupa inabilitatile macoveiste si derapajele basesciene, ma tem ca, de fapt, nimeni nu-si doreste cu adevarat o Justitie independenta.
    Citeşte mai multe despre:   editorial

    Ştiri din .ro















    PUBLICITATE
     



    Serviciul de email marketing furnizat de